Emir Kusturica, regizor iugoslav      „Lumea reala este underground, cea de

    
     Marti dimineata, pe la 1,30, dupa premiera ultimului sau film „Pisica neagra, pisica alba” si dupa concertul formatiei No smoking de la Sala Palatului, am reusit sa port cu extraordinarul regizor Emir Kusturica o discutie mai degraba prieteneasca într-una din salile Palatului Elisabeta, unde a avut loc o receptie ocazionata de deschiderea celei de-a 9-a editii a Festivalului DaKino organizata de Dan Chisu.    
     – L-am întrebat pe baiatul dumneavoastra, Stribor, ce film îi place cel mai mult.
    
     Marti dimineata, pe la 1,30, dupa premiera ultimului sau film „Pisica neagra, pisica alba” si dupa concertul formatiei No smoking de la Sala Palatului, am reusit sa port cu extraordinarul regizor Emir Kusturica o discutie mai degraba prieteneasca într-una din salile Palatului Elisabeta, unde a avut loc o receptie ocazionata de deschiderea celei de-a 9-a editii a Festivalului DaKino organizata de Dan Chisu.    
     – L-am întrebat pe baiatul dumneavoastra, Stribor, ce film îi place cel mai mult. Mi-a raspuns Underground. De ce underground, de ce subteranele acestei lumi ale carei drame se petrec, totusi, la suprafata?    
     – Din mai multe motive, dar în principal din motive legate de distrugerea tarii mele. Si apoi pentru ca lumea subterana, mai putin cunoscuta, este mai fascinanta.    
     – Este o lume mai buna sau mai rea decât realitatea exterioara?    
     – N-as spune ca e mai buna sau mai rea. E o chestiune de optiune.    
     – Una din ideile cinematografice remarcabile ale filmului Underground este traficul intens de sub pamânt. Autostrazi, trupe, oameni în cautarea izbavirii. Cum se explica asta?    
     – E un fel de rasturnare a planurilor. Lumea reala este sub pamânt, cea de la suprafata este o fictiune. – Cea mai tulburatoare scena a filmului este, dupa mine, cea din final. Nunta plina de veselie, cântec si viata clocotitoare la care participa toate personajele moarte. Este moartea un fel de nunta? – Da, începutul sfârsitului.    
     – În unele pamflete pe care le scriu, am împrumutat maimuta Soni din filmul dumneavoastra. Ce relatie exista între om si maimuta?    
     – Lumea e plina de contraste si conflicte. De multe ori drumurile omului se intersecteaza cu cele ale maimutei. Maimuta subliniaza umanitatea.    
     – În Underground este si multa poezie. Care este poetul dumneavoastra preferat?    
     – Vasko Popa.    
     – De ce „Pisica neagra, pisica alba” dupa Underground?    
     – Pentru ca am simtit nevoia sa ma vindec. Dupa gravitatea din Underground am simtit nevoia unei comedii. Viata este totusi frumoasa, în ciuda mizeriilor zilnice.