Cu o vechime de peste 5000 de ani, acest obiect firav, pliabil sau nu, folosit astazi, in special, pentru a ne racori, intalnit in istoria multor popoare (greci, romani, chinezi, azteci), are , "in spate" multe necunoscute. La inceputuri, evantaiul nu era pliabil, avea forma rigida iar cea mai veche marturie despre existenta unui astfel de obiect, a fost gasita in mormintele egiptene. Evantaiul constituia, pe atunci, un simbol regal, specific anumitor ceremonii religioase. Cateva evantaie din aur impodobite cu pene de strut au fost descoperite chiar in mormantul lui Tutankamon. Si la chinezi acest obiect era un indiciu si un privilegiu al statutului social. Primele evantaie confectionate de romani erau din lemn, chinezii foloseau hartia si penele iar grecii, nici mai mult nici mai putin, decat o bucata de panza intinsa pe o rama. Pe langa picturile migaloase ce impodobeau evantaiul, erau la moda cele din pene de strut sau de paun dar si cele cu spite de fildes si bijuterii sau incrustari din aur si argint.
Marturii si raspandire
In Asia, sunt recunoscute drept simboluri culturale iar la japonezi, in timpul ceremoniilor speciale ale familiei regale, si astazi evantaiul este nelipsit. Evantaiul pliabil a fost inventat in Japonia secolului al VIII-lea, unde aristocratii care purtau evantaie confectionate din fasii subtiri de chiparos isi aratau rangul prin numarul fasiilor ce alcatuiau obiectul. Din Europa a fost adus de cruciati in secolul al XIII-lea, cand doamnele si domnisoarele din inalta societate nu mai vroiau sa iasa din casa fara un evantai, acesta exprimand eleganta, arta si seductie. Prima tara unde aceste obiecte au patruns in Europa a fost Italia, fiind foarte apreciate, mai ales cele din dantela, ce erau asortate cu culoarea rochiei. La inceputul secolului al XX-lea, evantaiul a fost folosit si in alt scop, si anume cel publicitar.
Semnificatii "secrete" si interpretari
In anul 1797 William Cock a publicat la Londra un ghid al conversatiilor prin intermediul evantaiului numit "The Original Fanalogy", un fel de cod secret , prin care se putea comunica, evident, fara cuvinte. Astfel, acest mic obiect putea deveni un aliat de nadejde al doamnelor si domnisoarelor atunci cand doreau sa transmita mesaje persoanelor iubite. Un evantai pus pe obrazul drept semnifica un raspuns pozitiv, iar pe cel stang un refuz. Tinut langa inima era semnul pentru cel caruia ii era adresat ca posesoarea evantaiului, il iubeste. Daca-si cerea scuze, trebuia sa tina evantaiul la nivelul ochilor iar daca era lasat sa cada, insemna ca dorea sa marturiseasca cuiva prietenia. Exista multe alte "semne" care ar putea fi interpretate in fel si chip.
Arme esentiale in arta seductiei, evantaiele nu au fost intotdeauna un "apanaj" al femeii, fiind folosite si de catre barbatii cu rang inalt. Adus mai intai in Franta apoi in Italia, obiceiul a trecut si in Anglia unde, inca din vremea lui Henric al VIII-lea si pana la inceputul secolului al XIX-lea, evantaiul era folosit in dorinta de a fi in pas cu moda si de a placea doamnelor pe care le curtau. Un obiect mic dar cu multe… secrete.
IOANA FLORIA
Comentarii