«Avem multi artisti de export»
– Ati revenit de curând dintr-un remarcabil turneu în Italia si Portugalia. Care au fost momentele culminante si cele mai mari satisfactii pe care le-ati avut?
– M-am simtit extraordinar peste tot.
«Avem multi artisti de export»
– Ati revenit de curând dintr-un remarcabil turneu în Italia si Portugalia. Care au fost momentele culminante si cele mai mari satisfactii pe care le-ati avut?
– M-am simtit extraordinar peste tot. Am dirijat cea mai importanta orchestra de camera din Milano, „Milano Classica”, la Bergamo si Milano, cu o prima auditie mondiala a unui compozitor argentinian. M-a bucurat primirea facuta de public, dar mai ales cea a orchestrei. Semn ca între noi se crease o legatura, un fluid nevazut. Stiti, un dirijor poate uneori însela publicul, orchestra însa niciodata. Un moment culminant a fost concertul de la Porto cu orchestra Academiei de Muzica, în cea mai mare catedrala din oras, în prezenta a o mie de spectatori.
– Din câte stiu, nu v-ati început cariera ca dirijor…
– Într-adevar. Când mi-aduc aminte ca am început muzica la 15 ani cu studiul contrabasului, nu-mi vine sa cred! O datorez foarte mult tatalui meu. Suntem o familie de muzicieni. Timp de 10 ani în Orchestra Filarmonica am învatat foarte mult. Am înteles psihologia instrumentistului de orchestra, am învatat, cum spune românul, „ce tie nu-ti place, altuia nu face”.
– Ati înfiintat o orchestra, „Simfonia Bucuresti”…
– …O orchestra formata în mare parte din fostii mei elevi. Sunt tineri, pot da ceea ce putine alte orchestre de profesionisti o pot face: entuziasm, înca bucuria de a cânta, de a face muzica. Urcând pe podium, la început eram emotionat pentru mine, acum sunt emotionat mai ales pentru ei.
– Unde dirijati în tara?
– Dupa 12 ani la Filarmonica din Botosani, de anul trecut sunt dirijor permanent al Filarmonicii din Râmnicu Vâlcea – o orchestra extraordinara. Foarte multi tineri si aici – împreuna cu dirijorul si directorul ei, Mihai Stefanescu, crestem generatia de mâine… Din toamna, împreuna cu Primaria din Râmnicu Vâlcea, pregatim Festivalul de Muzica din Vâlcea.
– Mai demult se spunea ca trebuie sa operezi mai întâi la Paris ca sa fii recunoscut la Bucuresti…
– Asa este la noi, la români. Afara de orchestra mea, marile orchestre ma mai invita când îsi aduc aminte ca exist. Fac si eu parte, ultimul dintr-un lung sir, dintre acei artisti „de export”, recunoscuti în strainatate, care nu sunt buni în tara.
– Televizoarele sunt pline de tot felul de muzici… Moda manelelor…
– Într-un clasament al celor mai bine vândute CD-uri din România, pe primele locuri se afla Adrian-copilul minune si 3 Sud Est si Andre… Traim, îmi pare rau ca trebuie sa o spun, într-o tara de andrele si manele. Nu stiu ce se poate face si cât va dura – este vorba de gust, de educatie, de scoala.
– Aveti o sala de concert din lumea asta în care v-ati dori sa dirijati?
– Mai multe, dar cel mai fericit as fi nu la Paris, Londra sauViena, ci la Gasteig, acolo unde l-am vazut opt ani la rând pe profesorul meu, Sergiu Celibidache.
– V-ati fi dorit sa fi fost întrebat ceva si nu am facut-o?
– Da, ce iubesc mai mult pe lume: prietenia si dragostea, pentru ca ele nu mai exista sau exista foarte putin astazi…
De ce dintii umani sunt sensibili la frig si la durere?
Poate pentru ca ei sunt mostenirea unor organe senzoriale care aveau, la...
Comentarii