Apocalipsa dezlantuita la mijlocul verii în Grecia prezinta, pentru omul obisnuit si neinformat (sau „informat” de televiziunile comerciale hamesite dupa mult-râvnitul rating suprem si artizane de stiri „incendiare”!!!), o serie de detalii mai greu de înteles si de interpretat corect.
Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a prezentat în acest sens un articol edificator, foarte bine structurat, cu explicatii perfect inteligibile, realizat de un bun cunoscator al manifestarilor de foc si incendiu, un pompier cu mare experienta, colonel (r.) Petru Liviu Negoescu. Acesta face dintru început binevenita diferenta dintre foc si incendiu.
Din vechime, focul era definit ca un fenomen natural, de regula controlat de om. Atunci când nu si l-a putut explica fizic, a pus fenomenul pe seama zeitatilor si a venerat focul ca si cum ar fi fost ceva viu. Nu gresea mult! Mai apoi, urcând treptele evolutiei, omul a ajuns sa cunoasca fenomenul numit incendiu si urmarile sale dramatice.
Cuvânt provenind din limba latina, incendium vine, la rândul sau, din verbul incendere – „a aprinde”, si defineste o ardere violenta, care scapa de sub control în timp si spatiu. În aceeasi linie, fenomenul „furtuna de foc” constituie o ardere deosebit de violenta, cu mare viteza de propagare si pe o suprafata apreciabila. Reprezentative în acest sens sunt incendiile provocate de bombardamentele germane de la Stalingrad ori Londra si de replica aliata similara – bombardarea timp de o saptamâna a Hamburgului cu 7.931 tone de bombe, dintre care 350.000 unitati incendiare. Flacarile incendiilor au fost vazute timp de o saptamâna, de la o la distanta de 200 km.
La incendiile provocate de bombe s-au adaugat temperaturile de vara si seceta, conditii ce au favorizat extinderea flacarilor, care au transformat Hamburgul si zonele limitrofe intr-un imens cuptor. Temperaturile au atins 815ºC si au produs miscari turbionare de aer cu forta de uragan, iscând o adevarata furtuna de foc. Coordonatorul Operatiunii Gomora, maresalul englez sir Arthur Harris, scria cu cinism: „În ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat la Hamburg, bombardamentele s-au dovedit o metoda relativ umana. Dintr-un singur motiv: au salvat tinerii din tara noastra si pe aliatii nostri ca sa fie secerati de armata inamica, asa cum au fost în razboiul din 1914-1918”.
Dincolo de ororile razboiului, e util sa se stie ca ar trebui cantitati diluviene de apa care sa produca ruperea fenomenului de aspiratie, sa raceasca zona si sa permita interventia salvatorilor. Pe acestea nu le are decât Divinitatea! Iar astazi, în Grecia, din pacate, se pare ca zeii au fost prea suparati ca sa întinda o mâna de ajutor atâtor oameni nevinovati, victime ale respectivului cataclism natural.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii