«Eminescu e actual tot timpul..
«Eminescu e actual tot timpul…»
– Stimate Domnule Holban, imi face placere sa va intâlnesc la o noua manifestare culturala care ne aduce Iasiul la Bucuresti. Cum se impaca activitatea Dv. de Director al unui teatru de prestigiu din România cu pasiunea Dv de scriitor?
– Nu am parasit in nici un fel scrisul – aceasta este de fapt profesia mea. Functia de Director la Nationalul din Iasi este o circumstanta, o intâmplare, este biografie. Meseria este de critic literar – cel putin asta am facut toata viata. Am scris niste carti, le-am publicat, am lucrat intr-un institut de filologie timp de 10 ani, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, acum intâmplarea, o spun inca o data, m-a adus in aceasta postura de Director al Teatrului National din Iasi. Profesia nu mi-am parasit-o niciodata. Intre timp mi-am dat si doctoratul in filologie, am publicat trei carti in vremea aceasta cât am facut administratie, pentru ca am inceput cu revista „Cronica”, pe urma a venit Teatrul.
– In ce masura ati reusit sa aduceti in actualitate din nou Teatrul National din Iasi? Ma gândesc la un eveniment recent, Gala Premiilor UNITER…
– Anul acesta nu am avut nominalizari. Anul trecut in schimb am avut pentru prima data in istoria teatrului nostru – si mai recenta, si mai veche – o nominalizare pentru cel mai bun spectacol. A fost un moment de vârf pentru teatru, pentru ca astfel actori ai teatrului au obtinut premii si au fost nominalizati, dar un spectacol ca atare, care este un premiu de trupa, de echipa, nu am mai avut. Pe de alta parte, realizam câte zece premiere pe stagiune – recent, am avut o noua premiera cu „Tartuffe” de Moliére.
– Si care ar fi copilul Dv. de suflet, ca piesa de teatru, in momentul actual?
– Am doi copii de suflet. Pe regizorul Alexander Hausswatter, din Canada, care e român de fapt, care s-a legat de Iasi si a facut doua spectacole, si spectacolul „Devere si Demonul” de Isaak Bashevi-Singer, care a obtinut acea nominalizare pentru cel mai bun spectacol.
– V-as mai intreba, acum, când ne apropiem de sfârsit, cum traversati Copoul asa, când ramâneti singur cu gândurile Dv.?
– In Copou merg mai rar acum, nu prea mai am timp de plimbari si timpul pe care il am liber mi-l petrec in familie, am o fata care-i studenta la drept, sotia, si un catelus care se numeste Marc.
– Razbate glasul lui Eminescu des in urechile Dv. in peisajul in care el a trait atâta vreme?
– Iasiul este orasul lui Eminescu. Dincolo de imprejurarea de an aniversar, de un numar de ani care au trecut, vreau sa spun ca Eminescu este foarte actual tot timpul!…
Comentarii