Ionel Fernic, contemporanul nostru

          La editura „Ginta Latina” a vazut lumina tiparului cartea Mariei Rosca intitulata „Ionel Fernic, Trubadurul”. Maria Rosca este absolventa ASE, a Scolii de Muzica si Arta din Bucuresti si si-a desfasurat activitatea profesionala timp de un sfert de secol la Radiodifuziunea Româna, Directia Muzicala.

          La editura „Ginta Latina” a vazut lumina tiparului cartea Mariei Rosca intitulata „Ionel Fernic, Trubadurul”. Maria Rosca este absolventa ASE, a Scolii de Muzica si Arta din Bucuresti si si-a desfasurat activitatea profesionala timp de un sfert de secol la Radiodifuziunea Româna, Directia Muzicala. Cu sprijinul MAE, al Radiodifuziunii Române si al Ministerului Culturii a sustinut mai multe conferinte sub genericul „Comori ale cântecului folcloric românesc intrate în patrimoniul national si universal”. Cu asemenea preocupari nu este de mirare ca atentia Mariei Rosca a fost atrasa de personalitatea lui Ionel Fernic. Sigur, a mai primat, în aceasta alegere, si faptul ca în acest an se împlinesc exact o suta de ani de la nasterea compozitorului care s-a nascut în primul an al secolului al XX-lea si a murit 38 de ani mai târziu. Pentru cei care n-au aflat înca, sa mai amintesc faptul ca Ionel Fernic a scris nu doar celebrele romante pe care orice om de vârsta a doua le stie sau le-a ascultat cel putin o data, ci si proza, a tradus din poemele lui Omar Khayyam, a fost si ziarist, a scris epigrame, a prelucrat folclor, a compus, a fost sef de orchestra, profesor de vioara, actor, cântaret bisericesc si… aviator. Deci o personalitate care a încercat multe la viata sa, în urma careia au ramas totusi doar câteva slagare. Un om modest, care nu a încercat sa iasa în fata, un timid as putea spune, de vreme ce, desi avea o voce frumoasa, nu cânta în public, ci doar în cercul sau de prieteni, frumoasele sale romante „Îti mai aduci aminte, Doamna?”, „Balada crucii de mesteacan”, „Pe sub fereastra-mi curge-un râu” sau „Pe aceeasi ulicioara”. La Ploiesti, în armata fiind, se înscrie la Scoala de Ofiteri si-si vede împlinit visul din copilarie, acela de a zbura cu avionul. Ramâne la Ploiesti 10 ani si îsi câstiga existenta ca pianist în salile de cinematograf, unde prezinta si melodii „în prima auditie”. Scrie si la o revista literara un fel de cuplete juvenile, fara valoare, dar reprezentând trairile acelei adolescente zbuciumate. În 1926 începe sa compuna romante proprii, la început pe texte de Ion Minulescu, „Romanta celei care minte”, pentru ca mai târziu, însa tot în 1926, sa devina si textier în „Iubito cu ochii verzi ca marea”. Doi ani mai târziu compune romanta „Tiganca” cu un text inspirat din versurile lui Artur Enasescu:
          
          E Rita fecioara cu ochii sprintari
          Cu sâni ca de piatra
          Nascuta-n alaiul a zece cobzari
          Regina pe satra!
          
          În aceasta melodie, Ionel Fernic combina cântecul duios si sentimental cu o melodie frematatoare, generând ce avea sa fie numita romanta nostalgica. Sa nu uitam, spune Maria Rosca, ca initiatorul romantei autohtone a fost un compozitor oarecum uitat, Ionel Bajescu-Oarda (1883-1979), el lansând în 1905 celebra romanta „Flori de nufar”. Ionel Fernic duce mai departe genul muzical lansat de Bajescu-Oarda, compunând piesa „La umbra nucului batrân”, pe versurile lui Alexandru Dinescu, lansata în 1930. În 1932, pe versurile lui Cincinat Pavelescu, Ionel Fernic lanseaza romanta „Îti mai aduci aminte, Doamna?”
          
          Îti mai aduci aminte, Doamna?
          Era târziu si era toamna
          Si frunzele se-ngalbeneau
          Si tremurau de vântul serii…
          Îti mai aduci aminte, Doamna?
          
          Cântecele lui Ionel Fernic sunt interpretate de mari solisti ai timpului, cum ar fi Titi Botez, Cristian Vasile (acesta este redescoperit astazi cu o mare placere) sau Zavaidoc. Nu doar cântaretii au fost de partea compozitorului, ci si poetii. O asemenea poeta a vremii, Nunuta Mortun, de ale carei versuri Ionel Fernic s-a folosit nu de putine ori în compozitiile sale, a fost nu numai apropiata a melodiilor, ci si apropiata inimii lui Ionel Fernic. Asa încât, în 1930, când cei doi s-au casatorit, n-a mirat pe nimeni.
          Ceea ce a mirat însa pe toata lumea, inclusiv pe tânara sa consoarta care n-a putut face fata noii situatii, a fost decizia lui Ionel Fernic de a se dedica aviatei. În primavara lui 1935, trubadurul se înscrie la Scoala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino”. Culmea este ca doar peste câteva luni, în vara, obtine brevetul de pilot. Nu e multumit de asta si se arata atras de parasutism. Cunoaste si câteva peripetii, ramâne schiop si înfiinteaza o scoala de parasutism. Cine stie cât ar mai fi compus si unde ar fi ajuns cu brevetul lui de aviator daca în ziua de 22 iulie 1938 avionul în care se afla, apartinând companiei poloneze Lot, nu s-ar fi prabusit venind dinspre Cernauti.