Inca o data, forta uriasa a neiertatoarelor actiuni destructive umane si-a spus cuvantul. O catastrofa ecologica si umana a fost declansata pe faimoasa insula indoneziana Java. Totul a inceput cu mai mult de un an in urma si nimeni nu stie cand si cum anume ar putea fi stopat. Pe 27 mai 2006, in centrul insulei s-a produs un cutremur de pamant cu magnitudinea de 6,2 grade.
Bilant tragic: peste 6000 de victime. Doar doua zile mai tarziu, la circa 300 kilometri de epicentrul seismului, nu departe de tarmul nord-vestic al insulei, la Surabaya, mai multi lucratori executau un put de foraj, pentru prospectarea unui posibil zacamant de gaze naturale. Sonda s-a blocat insa brusc, la adancimea de 2800 metri. Apoi, dupa cateva minute, pamantul a explodat, pur si simplu, la 150 metri distanta de put.
S-a crezut, s-a sperat ca era vorba despre gaz sau despre petrol, dar din maruntaiele pamantului se revarsa doar un mal fierbinte si urat mirositor. Specialistii campaniei petroliere Lapindo, responsabila de prospectiuni, au linistit populatia afirmand ca totul se va opri in scurt timp si invocand faptul ca asemenea evenimente se intampla frecvent in lucrarile de foraj.
Apocalipsa, acum
La inceput, „monstrul din Java” – cum a fost numit – s-a aratat oarecum bland, eliminand doar cate 5000 de metri cubi de noroi, zilnic, in primele saptamani. A prins apoi curaj: 25.000 m3 in iulie, peste 100.000 m3 in septembrie, pentru ca la inceputul anului 2007 sa ajunga la incredibilul volum de peste 200.000 m3 pe zi, cam cat 80 de piscine olimpice! Vazuta din avion, zona are un aspect apocaliptic.
Orezariile s-au transformat intr-un imens lac vascos, din care ies aburi, adanc de cel putin 10 metri. Pe locurile unde s-au aflat sate, se mai pot zari ici-colo varfurile unor acoperisuri de cladiri naruite sub presiunea noroiului. Mai mult de 12000 dintre localnici au fost nevoiti sa-si paraseasca pentru totdeauna locurile de bastina. Si, potrivit geologilor, eruptia poate continua in acest ritm apocaliptic inca zeci de ani.
O lectie neinsusita
S-a stabilit cu certitudine ca lucratorii Lapindo au comis si grave erori tehnice, neconsolidand putul cu tubaj de ciment, pana la capatul sau. Din pacate, pentru a se stabili exact cum stau lucrurile ar trebui sa se patrunda vreo 3 km sub pamant! Intre timp, peste 1000 de militari au fost mobilizati in zona, pentru a construi diguri exterioare. Diguri care au cedat, unul cate unul. Alte scenarii puse in practica au dat gres si ele.
In prezent, se incearca o ultima masura: injectarea unor „proiectile” de ciment uriase, direct in crater. Daca nu va reusi, nu se stie ce se va intampla. Oricum, la nivel mai inalt de interese continua disputele, acuzele, justificarile. Pentru ca la mijloc este vorba despre zacamintele care ucid fara scrupule; adica despre multi, foarte multi bani.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii