MARIA LUNGU, pictor restaurator

          «Ma întristeaza profund starea generala a patrimoniului muzeal»
          
           – Stimata doamna Maria Lungu, sunteti cunoscuta ca pictor si, in egala masura, ca restaurator. Care a fost, ca sa zic asa, opera vietii dumneavoastra?
          
           – Ca pictor, sufletul meu a fost împartit între expozitiile din tara, personale si de grup din ’89, ’91, ’93, ’94, ’96 si cea de grafica din ’91 din Amsterdam, cu imagini din Olanda, expuse apoi în tara.

          «Ma întristeaza profund starea generala a patrimoniului muzeal»
          
           – Stimata doamna Maria Lungu, sunteti cunoscuta ca pictor si, in egala masura, ca restaurator. Care a fost, ca sa zic asa, opera vietii dumneavoastra?
          
           – Ca pictor, sufletul meu a fost împartit între expozitiile din tara, personale si de grup din ’89, ’91, ’93, ’94, ’96 si cea de grafica din ’91 din Amsterdam, cu imagini din Olanda, expuse apoi în tara. Ca restaurator, pot si trebuie sa mentionez participarea mea, tot în Olanda, la restaurarea a patru lucrari, împuscate la 22 decembrie 1989. Aceasta a avut loc în cadrul unui stagiu de sase luni de specializare în tehnica „pictura de sevalet”.
          
           – Despre ce lucrari este vorba?
          
           – Cea mai cunoscuta dintre ele este „Haman cerând iertare Estherei”, atri-buita lui Rembrandt. Tot aici au fost restaurate doua lucrari cu teme biblice ale lui Van Hamessen si cel mai pretios exponat, „Omul cu tichie albastra”, al lui Van Eyck. La întoarcerea în tara, am continuat aceasta munca, reprofilata tot pe scoala Olandeza, amintind aici „Toamna” si „Primavara” lui Peter Breugel cel Tânar, tablouri ciuruite tot în decembrie 1989.
          
           – Cum se împaca pasiunea dumneavoastra de artist autentic cu munca de functionar public, în calitate de consilier la Directia Muzeelor si Colectiilor din Ministerul Culturii?
          
           – Aceasta munca nu este total diferita de preocuparile mele artistice, care ma ajuta sa ma implic în problemele spinoase ale colegilor mei de breasla. Nu pot spune însa ca nu ma întristeaza profund starea generala a patrimoniului muzeal.
          
           – Puteti face ceva în sensul acesta?
          
           – Am facut tot ceea ce se putea face în lipsa unei legislatii adecvate.
          
           – Ce parere aveti despre invazia de kitschuri de pe piata, ale asa-zisilor comercianti de arta.
          
           – Invazia despre care aminteati se datoreaza în primul rând faptului ca se cumpara si apoi din cauza unui amatorism artistic de prost gust, încurajat de lipsa de educatie adecvata din scoli.
          
           – Cum va întelegeti cu studentii dumneavoastra, pentru ca, asa cum se stie, sunteti lector universitar la sectia Patrimoniu din cadrul facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti?
          
           – Încerc sa mi-i apropii cât mai mult, sa le împartasesc tot ceea ce stiu, fara sa le tai nici un pic din entuziasmul tineretii.
          
           – Aveti vreun hobby?
          
           – Bineînteles! Muzica!
          
           – Ce compozitori va plac?
          
           – Bach, marii romantici si Jean Michel Jarre!
          
           – Credeti în puterea artei ca mijloc de întelegere între oameni?
          
           – Absolut. Arta aduce cea mai mare întelegere, fiind ea însasi un mesaj.