MARIANA NICOLESCO, soprana      «Am intrat in imparatia cântului, inteles

          – Stimata Doamna Mariana Nicolesco, când ati realizat pentru prima oara ca zeita muzicii v-a atins cu aripa harului sau?
          – Când stim cu adevarat acest lucru? Mrejele muzicii m-au prins din copilarie. De la 6 la 18 ani am studiat vioara.

          – Stimata Doamna Mariana Nicolesco, când ati realizat pentru prima oara ca zeita muzicii v-a atins cu aripa harului sau?
          – Când stim cu adevarat acest lucru? Mrejele muzicii m-au prins din copilarie. De la 6 la 18 ani am studiat vioara. Descoperisem între timp ca am o voce.
           – „Erai nascuta sa cânti”, avea sa-mi spuna Lord Yehudi Menuhin. Si, într-adevar, am intrat în împaratia cântului, înteles ca o arta sacra. Cred ca prin zonele acelea trebuie sa salasluiasca acea zeita a muzicii, de care vorbeati.
          – Ati creat Concursul International de Canto „Hariclea Darclée” de la Braila, care a devenit un adevarat Festival. În ce consta unicitatea lui?
          – Nu exista nicaieri în lume o manifestare ca aceasta. Concurs, master classes, festival, atelier liric continuu, în fine, un mod de a servi muzica, de a face muzica împreuna. 157 de concurenti din 26 de tari s-au înscris la editia de anul trecut a Concursului Darclée, si nenumarati sunt cei care doresc sa participe la Cursurile de Maiestrie Artistica pe care le voi oferi în a doua jumatate a lunii iulie, în acest an.
          – Ati cântat pe cele mai mari scene ale lumii. Aveti vreun teatru preferat?
          – Teatrul alla Scala, din Milano.
          – M-a surprins placerea cu care vorbeati într-o zi despre tango. Aveti vreun interpret preferat?
          – Gardel.
          – Purtati toalete superbe, epatante. Le creati singura? Cum le alegeti?
          – Unele sunt semnate Yves Saint Laurent, Givenchy, Ungaro, Hermés. Altele sunt inspirate de mine. Am petrecut, de pilda, zile întregi la Jaipur, în India, alegând sari-uri sublime, pe care într-o buna zi m-am decis sa le transform în rochii, fie de concert, fie de cocteil.
          – Orice aparitie a Dumneavoastra e un triumf. Urale, aplauze, flori… Care e floarea pe care o preferati?
          – Am cunoscut ploaia de flori în templul însusi al cântului, Teatrul alla Scala, mi-a fost oferita -literal – o caruta de flori în scena la Tokyo, am primit din partea marii mezzosoprane Giulietta Simionato, partenera Mariei Callas, minunate buchete de flori mici, ca filigrane de culoare, la fiecare dintre premierele mele la Scala, tot ea mi-a conferit, la debutul meu în marele teatru, Roza de Argint, dar orisice floare primita ma emotioneaza, pentru ca e marturia bucuriei pe care am putut-o oferi cu cântul meu. Si ce altceva îsi poate dori un artist?
          – Ce va spune un rasarit de Soare vazut de pe malul marii?
          – Prin forta lucrurilor, sopranele au un ritm celest, daca ma pot exprima astfel, legat mai mult de misterul noptii. De aceea, unora, li se spune stele.