Nu-i vedem pe sosele, dar ne incanta pana la extaz (depinde, desigur, de hobby-ul receptorului) felul cum arata, utilitatea inimaginabil de variata, capacitatea de a ne extrage din banalitatea vietii cotidiene, viteza ori – nu in ultimul rand – atributele futuriste inca neintalnite nici macar in delirurile hollywoodiene. Intr-un singur cuvant, le putem spune masini, dar nicidecum nu trebuie sa riscam definindu-le ca autoturisme SF sau realitati… suprarealiste, ca bijuterii rutiere din recuzita unui James Bond ori ca utilaje de fier pogorate dintr-un Jurassic Park al camioanelor. Si-atunci, ce pot fi ele?
Haul Neverwas are 3 etaje, e un vehicul „de arta” autopropulsat, conceput sa semene cu o casa victoriana pe roti. Inspirat de povestile lui Jules Verne si H.G. Wells, a fost construit in Berkeley, in 2006. Initial destinat sa fie un „vehicul mutant”, Haul este facut din 75% materiale reciclate, si masoara circa 7,3 metri lungime, 7,3 metri inaltime si 3,7 metri latime; e construit pe o remorca cu 5 roti, iar viteza maxima e de 8 km pe ora si necesita un echipaj de 10 persoane pentru a functiona in conditii de siguranta.
WaterCar este o firma americana specializata in fabricarea si dezvoltarea vehiculelor amfibii de lux (exista si asa ceva!). In 2013, compania a lansat primul sau vehicul comercial, Panther, care atinge viteza maxima de 130 km/h pe uscat si 72 km/h pe apa. Compania detine 27 de autoturisme-amfibie, dar si inscrierea in Cartea Recordurilor pentru cel mai rapid vehicul amfibie.
COLIM Caravana (COlours of LIfe in Motion – „culori vii in miscare”) a fost inspirata de „o femeie blanda, cu inima calda, dar cosmopolita” si ofera o incredibila solutie de locuire, calatorie, confort si – de ce nu? – cunoastere, iar asta in era internetului si a explorarii Cosmosului! Asadar, un concept nou: caravana care combina o masina, o casa, intr-un design modern, care utilizeaza magistral spatiul, energia, lumina soarelui mai eficient.
Am pastrat pentru ultimul paragraf (exemple senzationale de masini cu caracteristici iesite din tiparele cunoscute de noi sunt sute, daca nu mii) o realizare care – dincolo de „mandria nationala” ce ar putea fi invocata (negativ, in prezent) de adeptii unui astfel de criteriu totalmente neavenit aici – e greu de spus daca macar la vremea ei a avut egal.
Vorbim despre supercamioanele romanesti produse – zice-se, la ordinul lui Ceausescu – la sfarsitul anilor ’80, care aveau inglobata o tehnologie folosita acum de masinile hibride Toyota. In 1988 s-au exportat cinci asemenea „monstri” in Australia, pentru 1.500.000 de dolari. Acestia puteau sa duca in bena o incarcatura de 120 tone la un singur transport!
DAC 120 DE avea diametrul rotilor de 3,2 metri, 90 tone cu bena goala, iar inaltimea de 5,4 metri ajungea intre etajele 1 si 2 ale unui bloc. Propulsia electrica dezvoltata la Electroputere Craiova utiliza o tehnologie similara cu cea intalnita azi la masinile Toyota Prius, avand amplasate in rotile de pe puntea din spate doua motoare electrice ce dezvoltau 520 de cai putere fiecare, care ii permiteau camionului sa ruleze cu 70 km/ora gol si cu 55 km/ora incarcat. Cu tancurile de motorina pline, camionul putea rula 24 de ore din 24 timp de o saptamana! A fost odata ca niciodata…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii