Interesant de vazut cum noii aventurieri de azi nu invata nimic din lectiile trecutului, oferite cu atata generozitate de istorie. Daca lucrurile ar sta altfel, o sumedenie de greseli si abordari incorecte, daca nu eronate, ar putea fi evitate. Dar poate ca nimeni nu vrea sa le evite si modul eronat de a actiona este o constanta a lumii occidentale pornita in aventuri peste mari si tari inarmata doar cu „aroganta, arme si foc”. Pana la urma, mitul multiculturalitatii, al respectului valorilor spirituale, nu exista decat in frumoasele eseuri cu aer de universalitate. Realitatea este mereu mai cruda si protejata la astfel de fineturi, la fel cum vasele sunt protejate impotriva infiltrarii apei.
Asa s-a intamplat si cu expeditia lui Pedro Alvarez Cabral, acel aventurier portughez care nu cunostea tipicurile lumii indiene unde tocmai poposise la 1500, in schimb avea artilerie. Frustrat ca dupa 10 saptamani de negocieri cu autoritatile din Calicut nu reusise sa se asigure decat de doua incarcaturi cu piper, a confiscat intr-o buna zi un vas arab pe motiv ca i s-a parut ca aceluia i se aplica un tratament preferential. Acest gest necugetat a facut ca un „grup de interese” din Calicut, si asa calcat pe bombeuri de noii veniti care faceau pe stapanii in casa lor, sa raspunda la provocare prin distrugerea unui atelier comercial si omorarea a 40 de portughezi.
Nu a fost o actiune inteleapta nici aceasta, dar a fost suficienta pentru ca Pedro Cabral sa-si arate adevaratii muschi. Si, exact ca si azi, raspunsul a fost total disproportionat. Dar nimeni nu se gandea la asta pe atunci. Nu mira pe nimeni, mai ales azi, cand suntem martori, prin intermediul televiziunii, ai aceluiasi gen de actiuni militare, cand citim ca Pedro Cabral a distrus, ca represalii, mai multe vase straine din portul Calicut, omorand nu mai putin de 600 de oameni, toata aceasta actiune sangeroasa culminand cu bombardarea orasului Calicut insesi. Considerand ca nu mai are cu cine discuta in acest loc vrajmas, Cabral a facut un pas inteligent: si-a mutat cartierul general din Calicut in portul rival, Cochin.
Cum era de asteptat, vestile privind agresivitatea portughezului in nimicirea insurgentilor din Calicut si puterea lui de foc, au circulat repede, asa ca la Cochin, Cabral a avut mare succes in derularea afacerilor. Tunurile si ghiulele portughezului i-au convins pe dregatorii orasului ca nu e bine sa puna bete in roate nevoilor comerciale ale „ocupantilor” si ca, in general, e mai sanatos sa castige niste bani cinstiti decat sa stea cu pieptul gol in fata tunurilor. Dar nici Cabral nu reusea sa doarma linistit. Mai ales ca vestile circulau si in celalalt sens.
Speriat de apropierea unei flote de 80 de vase dinspre Calicut, ceea ce dovedea ca gluma se cam ingrosase, si cam nervos pentru ca pierduse anotimpul favorabil pentru navigatie, Cabral s-a hotarat ca e totusi momentul pentru a-si lua adio de la India. Nu inainte de a-si rezolva o mica problema negustoreasca la Cannanore. Si astfel il vedem pe Pedro Alvarez Cabral din nou pe drum, dupa o deloc fructuoasa misiune comerciala, de data asta spre casa. Blestemul represiunii sangeroase de la Calicut avea sa-l urmareasca insa pe tot acest drum, mai anevoios la intoarcere, cum spunea si poetul.
In timpul traversarii Oceanului Indian spre Mozambic a pierdut majoritatea corabiilor, ceea ce denota slaba pregatire profesionala a portughezilor in materie de expeditii pe mare, lucru dovedit si in cazul primei aventuri a lui Vasco da Gama. Cu chiu cu vai, Cabral ajunge la Lisabona, portul din care plecase, intr-o zi calduroasa de vara, cu doar cinci supravietuitori! Dupa calendarele vremii, era 23 iunie 1501.
Financiar, expeditia lui Cabral a fost un succes, mai ales datorita incarcaturii de piper, dar altminteri, ea demonstra ca viitorul relatiilor portugheze cu sefii locali indieni nu aveau cum sa fie prea roze. Pentru a drege busuiocul si a-si ascunde inabilitatile militare, Cabral l-a convins pe regele Manuel ca neimplinirile expeditiei sale erau o jignire adusa Coroanei portugheze de India. Astfel se anuntau zorii unei a treia calatorii spre Oceanul Indian. (Va urma)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii