S-au scris multe despre complexul funerar al lui Shi Huangdi, despre celebra armata de lut datand din vremea imparatului respectiv, din secolul al III-lea i.Ch.
S-au scris multe despre complexul funerar al lui Shi Huangdi, despre celebra armata de lut datand din vremea imparatului respectiv, din secolul al III-lea i.Ch. Imparatul, nascut in anul 258 i.Ch., s-a numit initial Zheng si a devenit rege al statului Qin intr-o vreme in care teritoriul Chinei era faramitat intr-o multime de alte state. Castigand victorie dupa victorie, a reusit sa uneasca numeroase teritorii devenind primul imparat al Chinei unite. Spirit pragmatic si hotarat a creat o administratie feudala puternica, a mutat capitala in orasul Xiangyang, a unificat masurile pentru greutate, lungime, monede si chiar latimea osiilor de caruta, a intarit fortificatiile din nord, a reconstruit si largit Marele Zid. In acelasi timp imparatul era un adevarat tiran, suprimandu-i pe toti cei care incercau sa ridice glasul impotriva lui, arzand Carti care i se pareau ostile si declarandu-se un adversar temut al confucianismului. Deosebit de superstitios, era cumplit de speriat de moarte, cauta infrigurat bautura magica a nemuririi si tinea la curtea sa 300 de astrologi. Din aceasta spaima si dintr-un orgoliu nemasurat a poruncit constructia uriasului mausoleu, la care au muncit peste o jumatate de milion de oameni, despre care traditia spune ca au fost ucisi impreuna cu familiile lor imediat dupa terminarea lucrarii.
Mii si mii de soldati de lut – 6000 au fost dezgropati numai in prima galerie – asteapta in pozitie de lupta sa intervina daca ceva sau cineva ar indrazni sa tulbure odihna vesnica a regelui. Dupa descoperirea legiunilor de teracota, la 20 de metri de mausoleul propriu-zis, au fost descoperite doua care de bronz protejate de un cosciug urias de 7 metri lungime si 2,5 latime. Atat carele – de fapt un fel de trasuri – cat si caii lor si vizitii respectivi, totul a fost lucrat la o jumatate din dimensiunile normale, dar uimesc prin eleganta si fidelitatea reproducerii detaliilor. Fiecare dintre cele doua trasuri are doua roti si este trasa de cate patru cai. Prima avea misiunea de a curata drumul iar in cea de a doua statea insusi imparatul. Fiecare din ele era inzestrata cu o pereche de scuturi de bronz, o arbaleta, o sageata si o cutie continand 66 de varfuri de bronz pentru sageti. Prima trasura avea deasupra intinsa o umbrela de bronz care se putea inchide si deschide. Harsamentul cailor era impodobit cu tinte de aur, hamurile erau din argint iar pe frunte animalele purtau o podoaba cu insemnele casei regale. Toti caii aveau coama taiata scurt si cozile impletite. Daca prima trasura era deschisa, cea de a doua era destinata somnului regal si era inchisa, avand trei ferestre. Vizitiul insusi se afla intr-un fel de cabina, de unde putea iesi prin usa larga pentru a lua haturile in maini. Trasura avea un acoperis oval simbolizand cerul, in concordanta cu vechea conceptie chineza despre univers, in care pamantul era prezentat ca un patrat.
Trebuie admirate pe langa minunata lucratura in metal cu romburi si motive florale, combinatia de culori, expresia fetei celor doi vizitii si pozitiile cailor. Trasura care urma sa-l duca pe imparat in eternitate se afla acum in incinta muzeului, uriasul mausoleu, considerat cea de a opta minune a lumii.
Articolul 2
Amprente ale spiritualitatii
DRAGOMIRNA
Aflata la numai 12 kilometri de Suceava, Manastirea Dragomirna a fost construita in primele decenii ale secolului al XVII-lea.
Biserica din cimitir, biserica mica, este inchinata sfintilor Enoh, Ilie si Ioan Teologul si a fost ridicata in 1602 iar biserica mare are hramul „Pogorarea Sfantului Duh”. Fiind lipsita de obisnuita pisanie, atat anul constructiei cat si numele ctitorilor au fost dezvaluite in urma cercetarii unor documente si a lucrarilor de restaurare de mai tarziu.
Ambele biserici i-au avut drept ctitori pe Mitropolitul Anastasie Crimca impreuna cu logofatul Lupu Stroici si fratele acestuia, Simion Stroici. Anastasie Crimca a fost o personalitate proeminenta pentru cultura noastra. Fiu al cneaghinei Carstina si al negustorului Ion Crimca, s-a calugarit de tanar la Manastirea Putna, remarcandu-se ulterior ca ierarh, patriot, om de cultura cu un pronuntat gust artistic. In 1600 depune juramant de credinta lui Mihai Viteazul care intrase fara lupta in Moldova, unind pentru intaia oara cele trei tari romane, iar in 1608 ajunge mitropolit al tarii, cu o activitate intensa pe mai multe planuri.
Manastirea Dragomirna ramane creatia sa de suflet, biserica mare remarcandu-se prin aspectul ei suplu dar si printr-o anume maretie. Este construita din piatra bruta, neslefuita, fiind finisati doar pilastrii care se termina cu contraforturi. Ferestrele au ancadramente de factura gotica si sub cornisa sunt doua randuri de arcaturi in frize. La mijloc exista un brau de piatra cu trei brate impletite, simbol al Sfintei Treimi. De mare efect este turla, zvelta, cu o inaltime de 42 metri pana la cruce. Motivele ornamentale, geometrice si florale o deosebesc de turlele marilor ctitorii de pana atunci. Pridvorul este asezat mai sus decat nivelul curtii iar de aici se urca alte sapte trepte accentuandu-se astfel ideea de inaltare, de purificare prin rugaciune, si creand o diferenta valorica a incaperilor sfantului locas. Inspirata din goticul apusean, o retea de nervuri impodobeste boltile, fiecare arc fiind subliniat de motivul franghiei impletite. Biserica este lipsita de gropnita dar exista cinci morminte dintre care cel din pronaos se presupune a fi al lui Anastasie Crimca. O parte din pictura s-a pierdut de-a lungul vremii dar se pastreaza cateva fresce de mare valoare, realizate intr-un spirit nou in epoca de catre zugravii Craciun, Ignat, Maties si Gligorie.
In 1627, Miron Barnovschi, domnitorul de atunci al Moldovei, a inzestrat asezamantul cu ziduri puternice de aparare, care ii confera aspectul de fortareata, cu patru turnuri inguste, de plan patrat, asezate la colturi. In ciuda acestor fortificatii, manastirea a fost jefuita de oastea lui Bogdan Hmelnitki in 1653 si de tatari in 1658. Lucrarile de restaurare din 1843-1846 au avut in vedere mai ales chiliile si trapeza, aflata in dreapta intrarii, o constructie boltita in stil gotic.
Muzeul Manastirii contine broderii, cruci sculptate in cedru si abanos, ferecaturi pentru carti din argint aurit, unele fiind opera lui Grigore Moisiu, „Cazania” lui Varlam si multe altele. Mitropolitul Anastasie Crimca a initiat o scoala de miniaturisti din ale caror lucrari se mai pastreaza cinci, dovedind inca o data importantul rol al Bisericii in intreaga noastra istorie.
Planeta „super-Terra”
Oamenii de stiinta au descoperit o planeta din categoria „super-Terra” care ar...
Comentarii