Nu este o noutate pentru nimeni daca afirmi ca pestele a fost si este, în unele locuri de pe pamant, hrana saracului. Din pacate, însa pentru acesti oameni, pescuitul a devenit o adevarata „lupta” deoarece multe specii de peste au fost aproape exterminate. În adancul albastru al marilor si oceanelor lumii s-au instalat foarte multe necazuri, generate, bineînteles de oameni.
Specii in pericol
Pornind din cele mai nordice extremitati ale Groenlandei si pana în vartejurile Cercului Antarctic, anumite grupuri de oameni golesc, pur si simplu, apele de peste. În urma unor studii efectuate de biologi, s-a ajuns la concluzia ca din 1990 încoace, este posibil ca multe specii de peste sa fi scazut cu peste 90%, situatia înrautatindu-se cu fiecare zi ce trece.
Cu toate avertismentele specialistilor, multe natiuni iau în deradere legile si semnalele de alarma, asa încat, s-ar parea, dupa cum sustin oamenii de stiinta, ca deja s-a instalat o criza generala a pescuitului. Aceasta criza, din nefericire, se face simtita, mai ales, pe masa goala a unor familii nevoiase din tarile cunoscute ca mare consumatoare de peste (exemplu Senegal si altele din Africa), dar si în meniul unor lanturi de restaurante cu specific pescaresc.
Pescuit fara noima a tonului-cu-inotatoare-albastra
Amploarea si profunzimea acestei probleme poate fi înteleasa si din masacrul deosebitelor exemplare de ton-cu-înotatoare-albastra. Nu exista un peste mai maret care sa creasca în apele planetei ca acest urias ce poate ajunge la 3,65 m lungime, 680 kg si poate trai – daca nu e prins în navoadele pescarilor – peste 30 de ani. Se stie ca, în ciuda acestei marimi deosebite, exemplarele de ton sunt capabile sa strabata apele cu peste 40 km/h si sa se afunde în adancuri la aproape 1 km. Spre deosebire de majoritatea celorlalte specii de peste, tonul are un sistem circulator cu sange cald, ceea ce-i permite deplasarea din Arctica la tropice fara nici un efort.
Dar de ce este atat de „vanat” tonul-cu-înotatoare-albastra? Dintr-un motiv foarte simplu. Carnea lui untoasa de pe abdomen, completata cu straturi de grasime este considerata cel mai bun sushi din lume. Aceasta calitate a carnii a devenit pentru specia de ton amintita mai sus, o adevarata fatalitate. Pentru a-l captura, în ultimul deceniu, uriasul-cu-înotatoare-albastra a fost „urmarit” de la un capat la altul al Mediteranei. Prinse fiind, zeci de mii de astfel de exemplare rare, s-ar parea ca sunt îngrasate chiar în largul apelor, în niste custi marine, apoi împuscate si transate pentru pietele de sushi din Japonia, America si Europa.
Capturarea tonului din Mediterana s-a facut atat de mult si fara noima, în cantitati uriase, încat aceasta specie e în mare pericol, el fiind pescuit aici de patru ori mai mult decat ar impune-o dezvoltarea durabila. De pilda, în Spania, au fost descoperite 60 de ferme, în Mediterana, care se ocupa, practic, cu îngrasarea acestui peste urias, aflat, dupa cum sustin biologii, în prag de disparitie.
Hrana pentru cei saraci
Din pacate, nu numai aceasta specie e în pericol. Exista multe alte specii de peste care se zbat între a mai exista si a disparea. La nivel mondial, carnea de peste sustine peste un miliard de oameni, ea fiind hrana de baza a celor saraci, traiul acelor populatii depinzand de existenta pestelui în apele Pamantului.
Echilibrul dintre nevoia de venituri si nevoia de hrana creste peste masura presiunea asupra rezervelor de peste din apele marilor si oceanelor. La acest echilibru se refera un specialist biolog care cu încapatanare, insista sa creada si sa convinga autoritatile lumii, ca e nevoie de o noua etica asupra oceanului. În acest sens a înfiintat Rezervatia Marina din Noua Zeelanda unde se încearca a convinge lumea sa perceapa oceanul nu ca pe o marfa ci ca pe o comunitate în care toti avem un scop. Acela de-a pastra balanta între pescuit si populatia pescareasca. Dar cum cu o floare nu se face primavara…
Sigur, Comisia Internationala de Conservare a Tonului Atlantic are obligatia sa ia masuri severe împotriva celor ce pescuiesc ilegal sau peste limita admisa. Altfel, generatiile viitoare vor vedea exemplare de ton-cu-înotatoare-albastra doar în fotografii si vor citi în tratatele de specialitate despre cat de gustoasa era carnea acestei specii.
N. FLORIA
Comentarii