Intrebarea este foarte veche si, metaforic vorbind, extrem de rascolitoare, daca excludem ca raspuns un simplu si categoric „Nu”! Marturii datand de peste trei decenii si comentate la vremea respectiva de presa occidentala ar putea sugera mai degraba o cale de mijloc: da, in anumite imprejurari, unele cutremure ar putea fi anticipate. Acesta e si cazul seismului de 8 grade pe scara Richter, care a indoliat China la 28 iulie 1976, si care a produs aproape 250.000 de morti. O turista frantuzoaica se afla atunci, impreuna cu sotul sau, la Beidache (regiunea Tang-Shan), la sud de Marele Zid, pregatindu-se pentru plecarea de a doua zi catre Beijing, cu trenul. in ajun, la caderea serii, au observat o serie de semne care probabil tradau marea neliniste a autoritatilor.
„Mai intai – marturisea femeia ulterior – peretii hotelului si arborii din parcul vecin au fost scuturati atat de violent, ca am ramas paralizati, cerul a fost strabatut de numeroase lumini uriase, apoi totul a revenit la normal.” Ceva mai tarziu, trenul spre Beijing a circulat cu o viteza nefiresc de mare, incat o femeie a fost zdrobita de un perete, la o frana violenta.
Urmarea aparentelor bizarerii s-a vazut in capitala: „La Beijing, echipe de militari demolau efectiv cosuri de pe cladiri, portiuni de balcoane, antene de televiziune – pe scurt, cam tot ce putea sa se prabuseasca mai usor, de parca oamenii nu aveau, brusc, alta grija, decat sa castige cat mai mult timp. A doua zi, in timp ce noi zburam intre China si Franta, regiunea Tang-Shan nu mai era decat ruina si moarte. Pe o distanta de circa 150 de kilometri, autoritatile luasera masuri, dar pe intinderea afectata ele nu puteau fi decat insuficiente si destul de imprecise.” In mod firesc, martorii s-au intrebat terifiati ce anume ar fi putut determina neobisnuitele evenimente care au insotit seismul respectiv. Pentru ei, un lucru era cert: autoritatile stiau ca avea sa se intample o tragedie, pe care nu o puteau stapani.
De ce nu au anuntat populatia? Motivul uman general valabil ar fi fost o stare de panica – reactie naturala a fiintelor rationale amenintate de catastrofe iminente – pe care nicio minte cat de cat lucida nu ar fi avut cum s-o controleze. in plus, Occidentul a mai invocat un posibil motiv. Marele lider chinez Mao era foarte bolnav la acea vreme si a anunta un urias seism ar fi fost sinonim cu declansarea unor convulsii politice si sociale cu efecte imprevizibile. Adica, insasi moartea conducatorului. Dincolo de „omul trecator”, persista insa si azi intrebarea tulburatoare: totusi, dezastrele naturale (cutremurele si valurile seismice, uraganele, inundatiile, eruptiile vulcanice) nu cumva ar putea fi anticipate?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii