Faimoasele premii Nobel au fost create în 1895 de cel ce a fost Alfred Nobel, savantul nascut în anul 1833 si care a decis ca, dupa moartea sa, fabuloasa avere pe care o stransese de-a lungul vietii, sa fie folosita anual pentru oferirea " sub forma de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanitatii". Pentru prima data, premiile au fost acordate la 10 decembrie 1901, dupa moartea creatorului lor. Acestea constau dintr-o medalie, o diploma si o suma de bani, care la început era de 40.000 dolari iar apoi a crescut la 1.000.000 de dolari.
"Cel mai bogat vagabond al Europei"
Asa l-a numit Victor Hugo pe Alfred Nobel, stiut fiind pasiunea sa pentru calatorii, atunci cand nu lucra în laborator. Marele savant s-a nascut pe 21 decembrie 1833 la Stockholm. Desi mama sa provenea dintr-o familie bogata, în urma unor evenimente neplacute raman saraci iar tatal pleaca în Finlanda, apoi în Rusia unde-si pune pe picioare propria afacere.
La 17 ani, Alfred Nobel, viitorul savant, vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza si germana. Este atras deopotriva de "stiintele exacte", cum ar fi chimia sau fizica. Reîntors, împreuna cu familia, la Stockholm, Alfred va continua cercetarile pana ce va descoperi ca amestecarea nitroglicerinei cu cuartul, formeaza o pasta, ce poate fi modelata în diverse dimensiuni. Inventia sa a fost brevetata în 1867 sub denumirea de dinamita. Îsi deschide fabrici si face din vanzarea dinamitei o afacere profitabila. Cercetarile din laborator continua astfel ca, pana la moartea sa în 1896, Alfred Nobel brevetase peste 355 de inventii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificiala si matasea sintetica. Celibatar, mizantrop generos si deloc egoist, marele savant, neavand mostenitori directi, a lasat un testament, format din doar 300 de cuvinte, prin care cere sa fie creata o institutie (Fundatia Nobel) care sa gestioneze si sa verifice derularea alegerii celor care sunt premiati.
Ciudatenii, interese si erori
Istoria decernarii acestor premii a starnit, de-a lungul anilor discutii dar, putem spune, si unele ciudatenii. Se vorbeste despre "problemele de constiinta" pe care ar trebui sa le aiba membrii comitetului ce decerneaza Premiul Nobel pentru Pace. Astfel, chiar daca, anual se stie castigatorul, candidatii nu se vor afla decat peste… o jumatate de secol. Din cauza acestei "prevederi", s-a putut afla foarte tarziu ca Stalin a candidat la Premiul pentru Pace iar Gandhi, a fost nominalizat de cinci ori însa nu a primit niciodata aceasta distinctie. În anul 1939 Adolf Hitler a fost nominalizat si el pentru acelasi premiu dar, propunerea a fost retrasa ulterior.
Premii controversate si contestate
Daca ar fi sa luam în considerare opinia avocatului norvegian si activist pentru pace, Fredrik Heffermehl, mai mult de jumatate din Premiile Nobel pentru Pace decernate dupa 1946 au fost acordate ilegal. Printre personalitatile care ar fi primit acest premiu, fara ca legislatia norvegiana si suedeza sa fie respectata, s-ar numara, potrivit celui mentionat mai sus, Maica Tereza (1979), Lech Walesa (1983), Yasser Arafat, Shimon Peres, Yitzhak Rabin, militanta iraniana pentru drepturile omului Shirin Ebadi (2003) si militanta kenyana pentru protectia mediului, Wangari Maathai (2004).
Si Premiul Nobel pentru Literatura din anul 2004, ce i-a revenit scriitoarei austriece Elfriede Jelinek a fost contestat, unul dintre membrii Academiei Regale a Suediei, profesorul Knut Ahnlund, demisionand în semn de protest, si declarand ca "Premiul Nobel din 2004 nu numai ca a adus un rau ireparabil tuturor faptelor progresiste, ci a adus o confuzie în viziunea generala asupra literaturii ca arta". Renumitul om de cultura (scriitor, critic literar si traducator) îsi punea întrebarea, fireasca, de altfel, daca vreunul dintre membrii Academiei a citit macar un paragraf din romanul premiat. Este vorba de romanul "Pianista" ce a fost tradus si în limba romana.
Asadar, multe semne de întrebare, multe discutii si de ce nu, erori. Criteriile de acordare sunt clare, dar, dupa cum ne dam seama, si pe acolo exista… interese.
IOANA FLORIA
Comentarii