– D-na Ojog-Brasoveanu, sunteti de formatie jurist, ati fost în avocatura, de multa vreme autoare apreciata de literatura politista. Credeti ca viata bate.
– D-na Ojog-Brasoveanu, sunteti de formatie jurist, ati fost în avocatura, de multa vreme autoare apreciata de literatura politista. Credeti ca viata bate… literatura, ca un proces e o telenovela?
– Raspunsul e mai amplu si, ca sa zic asa, mai difuz. Categoric, procesul în sine e un spectacol, mai ales atunci când sunt implicati mari maestri. Dar nu orice cauza se preteaza. Ma gândesc, în context, mai ales la crimele pasionale. În principiu, astea erau în trecut marile spectacole. De pilda, Ionel Teodoreanu, scriitorul, era un mare penalist, specializat în asemenea cauze. Când se anunta un proces cu „Metaforel”, se desfundau strazile Bucurestiului si tot cuconetul venea sa-l asculte. Azi, acest tip de avocat a disparut, din nefericire, dupa 50 de ani de comunism, când trebuia sa fii sobru si, daca faceai cumva divagatii, imediat ti se atragea atentia: „La obiect, tovarase avocat!”. De aceea nu prea mai avem genul asta…
– Ca autoare de romane politiste, cum comentati sintagma „popor de infractori”?
– E o problema de extremism în gândire, cu care nu pot fi de acord, dar si de istorie. Pâna în 1990, mai ales dupa 1980, pentru noi, autorii de romane politiste, a fost de-a dreptul iad: în România „n-aveam” criminali, „n-aveam” infractori, „n-aveam” gestionari necinstiti, nimeni „nu lua mita”, nimic, totul era O.K.; iar daca era totusi cineva, era de undeva, din imperialism, din Nicaragua sau din Statele Unite, nu stiu de unde. Si personajele romanelor trebuiau sa se conformeze…
– În alta ordine de idei, unul din personajele dv. feminine îndragite, Minerva Tutovan, are trasaturi de comportament mai degraba masculine. Sunteti feminista?
– Nu, nu-s deloc feminista si, daca stau sa ma gândesc, doar Minerva are asemenea trasaturi, poate si pentru ca întâmplator seamana cu o persoana pe care am cunoscut-o. Era tot profesoara de matematica. În schimb, Melania, la cei 64 de ani ai ei, debordeaza de feminitate, reuseste sa fie seducatoare, sa captureze inimi… Poate în ultimii zece ani am început sa devin putin feminista, vazând atâtea frumuseti la televizor, pe deasupra si destepte, care nu citesc doar ce-i scris de altii, cum se întâmpla înainte, contrazicând zicala care circula pe vremea mea: „Are mama doua fete, una-i frumoasa si alta-i studenta la Politehnica”. Acum cred ca femeile pot fi si destepte. Eram convinsa ca numai barbatii…
– Cum vedeti raportul între „eternul feminin” si femeia moderna?
– Aici cred ca este o chestie de ordin subiectiv, se aplica de la persoana la persoana. Exista femei care totdeauna vor deborda de feminitate, orice ar face, oricum s-ar îmbraca, fie si în blugi si pufoaica, si persoane care nu spun nimic din acest punct de vedere. Exista, e drept, o usoara tenta de masculinizare, femeia în taior si cu servieta diplomat, dar sa nu uitam ca exista si o moda a expresiei.
– Aveti vreun hobby?
– Sigur, chiar mai multe, dar nu foarte speciale. Îmi place lectura de orice fel, imi plac plimbarile de noapte, din pacate nerecomandabile acum, îmi plac de mor bijuteriile, totdeauna mi-au placut, si cateii, dar n-am avut curaj sa-mi cumpar.
Deseuri transformante în „monumente”
O sirena provocatoare, cu degetele mijlocii în aer, sculptata din deseuri metalice...
Comentarii