Triumful nudului fantastic

     Unul dintre cei mai apreciati pictori provenind din America Latinaa este peruanul Boris Vallejo. Cea mai recentaa expozitie a sa a fost dedicataa – asa cum precizeazaa criticii – „nudului fantastic”.
     Unul dintre cei mai apreciati pictori provenind din America Latinaa este peruanul Boris Vallejo. Cea mai recentaa expozitie a sa a fost dedicataa – asa cum precizeazaa criticii – „nudului fantastic”. Acest artist specializat în ulei pe pânzaa si acril a absolvit Scoala de arte frumoase din Lima, în 1964, apoi a emigrat în SUA, faacându-se repede cunoscut datoritaa impresionantelor sale opere dedicate studiului trupului feminin. Este un extrem de apreciat ilustrator de caarti si creator de postere cu o expresivitate exceptionalaa. A intrat în rândul pasionatilor artei fantastice, demonstrând, printre altele, caa însaasi fiinta umanaa este supusaa perfectionaarii din punct de vedere estetic. Pentru Vallejo, femeia este o luptaatoare si relieful trupului saau nu poate fi, în consecintaa, decât unul cu aluraa sportivaa. Împingând pânaa spre limitele perfectiunii nudul feminin, artistul nu face altceva decât saa concretizeze o provocare fataa de tendintele femeii moderne, de a se interesa mai mult de afirmarea ei ca om cu statut social cât mai înalt, neglijând aspectul estetic. „Boris Vallejo sparge monotonia femeii-om de afaceri sau a femeii-functionar, afirmaa criticul Mario Revither în revista «Modern Art», creând o colectie de femei ideale, pe care ochiul nostru nu le poate descoperi nici în cazul unor actrite celebre”. De altfel, titlul expozitiei – „Nudul fantastic” – traadeazaa o tendintaa generalizataa a artistilor de a privi femeia ca pe o capodoperaa irealizabilaa. În acest sens, am retinut si afirmatiile criticului James Dewinsky, care, observând nudurile lui Vallejo, spunea mai în glumaa, mai în serios: „…Femeile lui Rubens sau Boucher se apropie de normalitate pentru ochiul de azi, desi la vremea respectivaa erau considerate zeite. Firescul lor trupesc le face mai umane decât cele ale lui Vallejo si nu cred caa efectuând exercitii fizice îndârjite, Diana lui Boucher sau Venus a lui Rubens ar putea ajunge la relieful femeii fantastice”. Erotismul operelor lui Vallejo nu este, asa cum ar paarea la prima vedere, unul agresiv. Idealizarea trupului feminin îndeamnaa la o admiratie retinutaa, si nu una care îndeamnaa neapaarat la paacat, caaci e greu de crezut caa sportul (inclusiv mult popularizatul fitness) poate face o femeie saa-l sfideze si pe Creator. Admirând „fantasticele” lui Vallejo, gândul ne duce la explozia de atlete „perfecte” pe care le vedem la Olimpiade (si nu numai), numai caa artistul stie unde saa se opreascaa cu dezvoltarea musculaturii. Alaaturate nudurilor celebre din vecurile trecute, cele ale pictorului peruan ne transportaa parcaa pe o altaa planetaa, unde nu existaa tentatii culinare si unde femeia, eliberataa de toate grijile zilnice, îsi modeleazaa cu cerbicie fiecare unduire a corpului. Femeile sunt narcisiste, ne sopteste Vallejo prin nudurile sale, dar împingerea spre limite ireale a frumusetii genereazaa, pe lângaa admiratie, si inhibitie. Parcaa auzim oful din sufletul femeii obisnuite: „Nu voi fi niciodataa asa!”.