O legenda numita Gopo

          S-au împlinit în acest an 15 ani de la disparitia creatorului animatiei românesti, Ion Popescu Gopo (1923-29.11.

          S-au împlinit în acest an 15 ani de la disparitia creatorului animatiei românesti, Ion Popescu Gopo (1923-29.11.1989), motiv pentru care Uniunea Autorilor si Realizatorilor de Film din România (UARF) l-a cinstit si în acest an, cum se cuvine. Daca omul este trecator, atunci, cu siguranta ca opera lui Gopo ramâne, si ramâne mai ales pentru celebrul lui „Omulet” cu floarea în mâna, cunoscut în întreaga lume.
          Cel care a facut istorie în lumea animatiei, gratie omuletului creat din linii, s-a nascut la Bucuresti, la 1 mai 1923, si s-a afirmat în presa înca din 1939 în calitate de caricaturist, debutul sau cinematografic înregistrându-se abia în 1949, alaturi de tatal sau, cu scurtmetrajul de animatie „Punguta cu doi bani”. Omuletul Gopo s-a nascut din intentia creatorului de a crea o revolta anti-Disney. Chiar daca revolutia n-a reusit, „micul gigant” al lui Gopo a fost pentru prima oara recunoscut peste hotare în anul 1957, atunci când Gopo a primit premiul „Palm d’Or” la Festivalul de la Cannes, categoria film de animatie, cu filmul de scurt metraj „Scurta istorie”, în care, daca îmi aduc bine aminte, „omuletul” descria istoria evolutiei speciei umane, de la omul primitiv la omul care a cucerit spatiul, urcând încontinuu niste trepte. „Filmul lui Gopo acumuleaza în zece minute idei politice, într-o povestire umoristica plina de ritm si de imaginatie. Este foarte important ca filmul sau nu datoreaza cu rigurozitate nimic nici lui Disney, nici lui Grimault, nici scolii cehoslovace, nici celei sovietice. Acest filmulet a fost la Cannes o descoperire care trebuia semnalata prin stralucirea unui mare premiu.” spunea Georges Sadoul (1957, Dictionnaire des cineastes).
          Printre alte opere semnate de Ion Popescu-Gopo, care au îmbogatit palmaresul cultural al cinematografiei românesti, se numara „Galax – omul papusa” (1984); „Homo Sapiens” (1960); „S-a furat o bomba” (1961); „Pasi spre Luna” (1963); „De-as fi …Harap-Alb” (1965); „Maria-Mirabela” (1981); „Ramasagul” (1984); „Ecce Homo”; „Quo Vadis”; „Fetita mincinoasa”; „Faust XX”; sau „De trei ori Bucuresti”.