Amprente ale spiritualitatii noastre

          Manastirea Topolnita
          
          Aflata în judetul Mehedinti, la nord-vest de Drobeta-Turnu Severin, Manastirea Topolnita a fost întemeiata, dupa cât se spune, de Cuviosul Nicodim de la Tismana, în ultimele decenii ale secolului al XIV-lea. Traditia locala, ca si vechi toponime si urme de asezari calugaresti atesta însa o viata sihastreasca mai veche în aceste locuri, fixând-o în primele decenii ale veacului respectiv.

          Manastirea Topolnita
          
          Aflata în judetul Mehedinti, la nord-vest de Drobeta-Turnu Severin, Manastirea Topolnita a fost întemeiata, dupa cât se spune, de Cuviosul Nicodim de la Tismana, în ultimele decenii ale secolului al XIV-lea. Traditia locala, ca si vechi toponime si urme de asezari calugaresti atesta însa o viata sihastreasca mai veche în aceste locuri, fixând-o în primele decenii ale veacului respectiv. Despre Cuviosul Nicodim se poate spune ca a extins aceasta sihastrie si a înaltat, cam în vremea lui Radu I, biserica având hramul „Taierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul”. Biserica este înnoita si transformata în manastire de boierii Craiovesti iar între 1645-1646, este din nou refacuta de Lupu Buliga, mare capitan al lui Matei Basarab, si de sotia lui, Stanca. Mormintele ctitorilor se gasesc în pronaosul locasului, în partea dreapta, iar în partea stânga este înmormântata fiica lor, Stoichita, moarta în ultima luna a anului 1653.
          Chiliile, construite o data cu biserica, s-au distrus dupa 1864, în vremea secularizarii averilor manastiresti. Comisia Monumentelor Istorice intervine însa în 1912, când se fac reparatii capitale si se refac trei dintre chilii. În 1930 Episcopia Râmnicului si Noului Severin reînfiinteaza aici viata monahala, în 1937 sunt construite înca doua chilii de lemn iar în 1948 staretul Gratian Rudoc împodobeste interiorul, sculptând el însusi întregul mobilier. Lucrarile de reparatii si restaurare au durat ani în sir. În anii ’90 ai secolului care tocmai a trecut se lucra inca la restaurari si consolidari.
          Intrarea în Sfântul locas se face pe sub clopotnita masiva, de piatra, închisa cu doua porti de lemn pe care sunt sculptati Sfântul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Cuviosul Nicodim Sfintitul.
          Biserica are ziduri groase din piatra si caramida si este acoperita cu sindrila, spre deosebire de turla de pe pronaos care are acoperisul de tigla. Ferestrele sunt înguste iar pictura a fost executata în 1675 de zugravul grec Gheorghe Zuc si mesterul vlah, Dima. Cheltuielile lucrarii au fost sustinute de vel-paharnicul Curea, fiul lui Lupu Buliga. Frescele originale, în stil bizantin, s-au pastrat pâna în zilele noastre, în 1920 fiind spalate si redându-li-se astfel întreaga prospetime. De mare efect este „Judecata de Apoi” pictata pe peretele exterior vestic, amintind de manastirile moldovenesti.
          Prezentând si astazi ziduri înconjuratoare si turn de straja, locasul a constituit un adapost sigur pentru Ghita Cutui Olteanul si Simon Mehedinteanu, capitani de panduri ai lui Tudor Vladimirescu. Faptul este consemnat pe o placa memoriala pe zidul clopotnitei, evidentiindu-se astfel înca o data rolul important al bisericii în viata de fie-care zi a poporului nostru.