Elvetia, tara muntilor cu crestele acoperite de zapada, a locurilor tainice in care multi au gasit clipe de refugiu, a unei discipline riguroase dar si a unei libertati pentru multi de neinteles, a sediilor unor organisme internationale, a bancilor vestite pretutindeni in lume, a ceasurilor, a ciocolatei, a branzeturilor fine, a lui Wilhelm Tell si Friedich Durrenmatt este si tara unor mari orase pline de monumente, de parcuri, teatre, muzee si fantani. Printre acestea trebuie amintit Lugano, cel mai mare oras din cantonul Ticino in Elvetia Centrala, aproape de granita cu Italia.
Desi mai putin cunoscut decat Berna sau Geneva, Lausanne sau Zürich, Lucerna sau Basel, orasul este a treia piata financiara a tarii, dezvoltand deopotriva tot felul de industrii printre care cea a ciocolatei.
Asezat pe malul nord-vestic al lacului cu acelasi nume, Lugano este atestat documentar ca cetate din anul 875. A intrat in posesia Ducatului Milano si este ocupat de francezi in 1499 si de militiile elvetiene in 1512. Ramane sub autoritatea acestora pana in 1798 cand isi obtine independenta, luand decizia sa faca parte din Confederatia Helvetica. Orasul, aflat la circa 80 de kilometri de Milano, are un pronuntat caracter lombard, cu edificii religioase importante cum este catedrala romanica San Lorenzo din secolul al XI-lea sau biserica Santa Maria degli Angioli (Sfanta Maria a Ingerilor) cu o exceptionala fresca semnata de Bernardino Luini, reprezentand Patimile lui Christos. De o justificata reputatie se bucura multe alte locuri si monumente, mai ales Universitatea Elvetiei Italiene cu facultatile de economie, stiinte ale comunicarii si informatica.
Orasul este mic dar emana o eleganta de necontestat oglindita, evident, si in viata de fiecare zi a locuitorilor. Chiar la intrare, intr-o suburbie, se afla Muzeul ciocolatei Alprose, organizat practic intr-un corp al fabricii respective. Muzeul este deschis zilnic dar fabrica nu este vizitabila cu toate ca miresmele pe care le imprastie umplu aerul.
In orasul propriu-zis, drumurile serpuite duc spre lac dar si spre importante obiective, mandrie a locuitorilor. Unul dintre acestea este Villa Ciani, o minunata constructie de la 1600, inconjurata de un parc cu o luxurianta vegetatie mediterana. Cladirea a apartinut unei bogate familii italiene si, in 1922, a fost transformata in muzeu. Acesta este structurat in trei sectiuni: lumea veche, secolul al XIX-lea si epoca moderna si adaposteste valoroase colectii de picturi si sculpturi. Din parc poti admira lacul, oprindu-te in micile loje de piatra amenajate deasupra apei.
Un trenulet turistic se invarte pe strazile montane pornind de pe malul lacului iar funicularul face accesibili cei doi munti din vecinatate: Monte Bré si Monte San Salvatore de la a caror inaltime ti se infatiseaza splendida panorama a orasului. In centru se afla Banca del Gottardo, una dintre cele mai frumoase cladiri din Lugano si o serie de constructii monumentale strajuind Riva Fiocondo Albertolli. Remarcabile sunt de asemenea pietele, cele mai cunoscute fiind Piazza Indipendenza si Piazza Castello.
O admirabila emblema a orasului este Muzeul Miniaturilor, expunand 120 de cladiri reprezentative ale Elvetiei realizate la scara redusa si 18 trenuri, de asemenea miniaturale alergand pe sinele pe care le poti traversa asemenea lui Guliver in Tara piticilor. La fel de atractiva este Gradina Zoologica, un asezamant de familie situat pe malurile raului Magliasinu. Se gasesc aici o multime de animale si pasari din diferite colturi ale lumii prezentate unui public iubitor de natura, ingrijite cu devotament si expuse astfel incat captivitatea sa fie cat mai putin simtita. Fascinatia locului ramane insa lacul Lugano pe care se organizeaza tot felul de croaziere, zi si noapte, incluzand nu doar calatoria pe apa ci si programe de divertisment.
IRINA STOICA
Comentarii