Inaltata in comuna cu acelasi nume din judetul Dambovita, locasul are hramul „Sfantul Ierarh Nicolae”. Monument unic in arhitectura noastra, se remarca prin decoratia exteriorului si este asezata intr-un cadru natural deosebit, la 100 de metri de soseaua asfaltata in dreapta mergand din Gaiesti spre Targoviste, la 50 de metri de paraul Cobilita si inconjurata la est si la vest de livezi de nuci.
Manastirea, cu obste de calugari, a fost construita de Badea Bolosin Stolnicul in anul 1572, in timpul domniei lui Alexandru Voievod (1568-1577). De-a lungul vremii asezamantul a suferit numeroase reparatii si restaurari. Dupa 1680 a fost reparata de Parvu Cantacuzino, dupa ce, conform unor documente, Ecaterina Salvaresso, sotia domnitorului, convertita la ortodoxie a mijlocit aducerea mesterilor si artistilor de seama ai vremii, in Valahia.
Cu toata atentia acordata noii constructii, in anii 1723-1724 s-au prabusit coltii bisericii iar in 1752 a fost inchinata fundatiei filotime de la Pantilimon. Biserica devine parohiala, in secolul al XIX-lea ocupandu-se de ea Eforia Spitalelor. Aceasta face reparatii importante dupa cutremurele din 1802, 1830, 1838 iar in 1843 reface acoperisul si casele egumenesti vechi, ridicate pe vechile beciuri boltite de la sud-vest de biserica. Cutremurul din 1883 surpa turla mare a naosului antrenand si o parte din zidurile Altarului. Eforia Spitalelor intervine si repara turla din lemn, mai groasa decat inainte dar lipsita de profilatura celei vechi, repara zidurile si construieste catapeteasma de zid asa cum se afla si in zilele noastre. O noua restaurare este facuta in deceniul al III-lea al secolului al XX-lea sub conducerea arhitectului Horia Teodoru si o alta in 1938 de Comisia Monumentelor Istorice.
Cercetarile intreprinse de Departamentul Monumentelor Istorice in anii 1974-1975 au dovedit ca biserica nu a avut niciodata picturi murale. De aceea s-a planuit o pictura corespunzatoare planului arhitectonic, inspirata din cea de la Bucovatul Vechi, Dolj si de la Bolnita de la Manastirea Cozia. In anul 2001 biserica a fost pictata de Romeo Andronic.
In anul 1989, inca in conditii de clandestinitate, preotul paroh Ioan Popescu incepe reparatiile absolut necesare, biserica fiind intr-o avansata stare de degradar, in special din cauza acoperisului prabusit.
Acestea au fost insa intrerupte si reluate in 1994 de Departamentul Monumentelor Istorice, sub supravegherea aceluiasi preot paroh. Lucrarile sunt terminate in 1995.
Biserica este construita in plan triconc, cu interiorul impartit in Altar, naos si pronaos. Are 14 metri lungime si 6 metri latime si nu are pridvor. Altarul mic, dar inalt, prezinta o mica nisa – proscomidia – si o fereastra in partea de est. Naosul, treflat are doua abside adanci, fiecare luminata de cate o fereastra. Deasupra se inalta turla deschisa a bisericii.
Pronaosul largit, dreptun-ghiular, este construit dupa modelul ctitoriei lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges. Are deasupra trei turle, cea mare in mijloc si celelalte doua in colturile de nord-vest si sud-vest. De fiecare parte sunt cate doua ferestre care lumineaza locasul si este despartit de naos de un zid cu o deschidere larga, usurand circulatia.
Deosebit de frumoasa este decoratia exterioara atat a peretilor bisericii cat si a celor patru turle. Aceasta este din caramida smaltuita in diverse culori: caramiziu, verde-brun sau ocru-galben despre care se crede ca au fost aduse din Italia. Peretii prezinta un sir de firide pe toata inaltimea fatadelor. Intre firide sunt pilastri lati, inchizandu-se in arcuri de cerc in partea de sus.
Usile din 1723, frumos ornamentate se afla acum la muzeul Manastirii Sinaia. La 15 metri vest de biserica este ridicata clopotnita pe ruinele uneia din secolul al XVII-lea sau chiar mai veche.
In cadrul asezamantului se desfasoara Festivalul International de Toaca, devenit din ce in ce mai atractiv pentru copii si tineret.
IRINA STOICA
Comentarii