Aflata in satul Braniste, comuna Podari din judetul Olt, Manastirea Jitianu are hramurile Sfantul Mare Mucenic Dimitrie si Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul. Asezamantul este ridicat conform traditiei pe locul unei biserici de lemn, ctitorie a lui Mircea cel Batran, drept multumire pentru victoria de la Rovine.
Cei mai multi considera ca intemeierea locasului se datoreaza boierilor Craiovesti, fiind luata apoi in ingrijre de urmasii acestora: Radu Voda, Serban si Stefan Cantacuzino, Constantin Brancoveanu, care au apreciat pozitia strategica a locului si importanta deosebita a acestui fapt. In 1628, Manastirea Jitianu a fost inchinata Manastirii Sfantul Pavel de la Muntele Athos.
Actuala biserica a fost construita intre 1654-1658 de Doamna Balasa, sotia domnitorului Constantin Basarab Carnu si terminata in 1701 de egumenul Popa Luca de la Sfantul Munte si de marele armas Petru Obedeanu. Tot atunci sunt construite chiliile de catre Constantin Brancoveanu, iar in 1787 bisericii i se adauga clopotnita, servind drept turn de aparare.
Dupa secularizarea averilor manastiresti din 1868, manastirea a fost transformata in biserica de mir si aici a functionat o scoala de agricultura deschisa din 1864. Locasul a functionat astfel pana in 1914, cand a fost inchis pentru ca ajunsese intr-o stare de degradare avansata, scoala respectiva fiind mutata la Herastrau, Bucuresti din 1873.
In timpul Razboiului de Independenta de la 1877, manastirea a servit ca depozit de obuze si spital pentru ostasii intorsi raniti de pe front. Multi dintre acestia si-au sfarsit zilele aici si au fost ingropati in curtea asezamantului.
Intre anii 1925-1939, Comisia Monumentelor Istorice, impreuna cu un grup de credinciosi, repara biserica, fara a-i aduce modificari esentiale. Dupa 1939 pana in 1960 locasul functioneaza ca manastire de maici si au fost reconstruite chiliile, atelierele de tesatorie, cusaturi si covoare. Decretul din 1959 pune capat vietii monahale, dar aici functioneaza in continuare gospodaria anexa a Arhiepiscopiei Craiovei, iar fostul atelier de covoare este transformat in muzeu, expunand arta bisericeasca si detinand o bogata colectie de carte veche.
Restaurata in mai multe randuri, mai ales dupa cutremurul din 1977, la 20 iulie 1989 biserica este resfintita de IPS Nestor, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei, dupa ce, intre 1988-1989, pictura fusese restaurata. In anul 1992, Jitianu isi redobandeste statutul de manastire si in 2001 functioneaza o scurta perioada ca manastire de maici. In anul 2004 este din nou restaurata pictura, se reface zidul incintei voievodale si in prezent este manastire de calugari.
Biserica are forma de cruce, cu o singura turla de forma poligonala, luminata de ferestre si asezata pe un soclu patrat. Clopotnita, alipita de biserica in partea de vest, este o constructie mai noua, probabil de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in stil brancovenesc. Este mult mai masiva fata de silueta bisericii, ceea ce ii confera un aer aparte.
Exteriorul este impartit in doua registre inegale printr-un brau median zimtat, fiecare dintre ele prezentand cate un sir de ocnite cu caramizi aparente rosii in jur. Ocnitele de jos sunt mult mai lungi si sunt perforate de ferestre.
In biserica se pastreaza moastele mai multor sfinti si impresionante colectii de icoane, carti si obiecte cu valoare de patrimoniu. Inainte de intrarea in incinta manastirii exista o plantatie pomicola si o alta plantatie, de duzi, a lui Cuza Voda, protejata ca monument istoric.
IRINA STOICA
Comentarii