Care dintre marii maestri ai artei universale au fost copii orfani si nevoiasi, dar cu toate acestea au capatat notorietate universala si au devenit adevarate monumente de talent si glorie?
Departe de pretentia de a face o analiza exhaustiva, as incepe cu un roman prea repede dat uitarii dupa 1989 si mai ales acum, cand unii s-au grabit „patriotic” sa condamne comunismul in integralitatea lui, vazand numai umbrele. Este vorba despre Octav Bancila (1872-1944), un pictor cu accentuate vederi de stanga (cumnatul lui Ioan Nadejde, editorul revistei „Contemporanul”), atasat sufleteste clasei muncitoare si taranilor. Al sau tablou celebru „1907” (cu taranul manios alergand printre victimele reprimarii sangeroase a revoltei populare, I.C. Bratianu ministru de interne), pe care il vedeam pe culoarele scolii, este definitoriu pentru acest militant socialist. Octav Bancila a ramas orfan de ambii parinti de la 4 ani, fiind crescut de sora sa mai mare, Sofia. A fost partener de idei cu Gala Galaction si Constantin Ion Parhon. A murit inainte de 23 august 1944.
Desigur, acolada (partiala) a marilor artisti orfani ar putea incepe cu Dante (orfan de mama de la 10 ani), trecand prin destinul amar al lui Dostoievski (care a si copilarit langa un orfelinat). Tatal sau era un alcoolic violent… Trecand la artistii plastici, as incepe cu Caravaggio (Michelangelo Merisi, nascut in Caravaggio), orfan de tata de la 8 ani, care devine un autodidact de geniu. Viata de hoinar, precum cea a lui François Villon, se amesteca ciudat cu orele nesfarsite de lucru, pentru bani de mancare. Educatia precara l-a transformat intr-un intolerant si un scandalagiu, dar asta nu l-a impiedicat sa fie un precursor ilustru al barocului. Cel care se batea cu ospatarii pentru o portie de fasole avea sa creeze cele mai impresionante scene biblice si sa fie aparat de insusi papa, dupa ce omorase alt pictor, in duel.
Rafael Sanzio, un alt hoinar orfan de mama de la 8 ani, a avut sansa de a lucra de la 11 ani in atelierul de pictura al tatalui sau. A murit ca un geniu, la 37 de ani. A ajuns rapid la o maturitate artistica, daca ne gandim numai la „Scoala din Atena”, faimoasa stampa din Cabinetul de lucru al papei (Stanza della Segnatura), in care apare el insusi drept personajul Heraclit, filosoful grec care a spus „Nu poti pasi de doua ori in acelasi rau”… L-am lasat la urma (in prea scurta noastra analiza) pe Michelangelo Buonarroti, orfan de mama de la 7 ani si crescut intr-o cariera de marmura. Este materia din care avea sa tasneasca inegalabila si cutremuratoarea capodopera „Pietà”. Daca ajungeti la Capela Sixtina (unde a lucrat dumnezeieste o parte a vietii), vizitati si casa sa (refacuta) pe de Colina Gianicolo, din vestul Romei. Nu veti regreta.
PAUL IOAN
Comentarii