In timp ce numeroase popoare si regate au avut curajul sa lupte pana la moarte cu cele mai mari puteri, un vechi conducator chinez a recurs la un viclesug ingenios pentru a smulge victoria dintre coltii nesansei. Este vorba despre un rege incredibil de rabdator si tenace, care si-a petrecut nu mai putin de 20 de ani pentru a pune la punct o strategie magistrala.
Un razboi inegal
La inceputul secolului V i.Chr., statul Yue din sudul Chinei se afla in mare pericol. Statul vecin Wu tocmai supusese imensul regat Chu, folosindu-se de strategii geniale concepute de Sun Tzu, autorul „Artei Razboiului”. Acum, Helu, regele statului Wu, isi indrepta atentia catre Yue, care era slab si nepregatit pen-tru un razboi. Mai mult, parca pentru a mari confuzia, batranul rege al statului Yue a murit, lasandu-i locul tanarului si neexperimentatului rege Gujian. Chiar in timpul funeraliilor, trupele din Wu conduse de insusi Helu au lansat un atac virulent impotriva vecinilor deveniti si mai slabi.
Gujian si-a aruncat in lupta propria sa armata, imbatranita si de departe mult mai putin numeroasa decat cea a adversarului. Totusi, in timpul bataliei el a recurs la un subterfugiu care l-a lasat fara aparare pe regele din Wu, iar un general din Yue l-a provocat la duel. Batran si greoi, Helu a primit o lovitura mortala, dandu-si ultima suflare in timp ce trupele sale cucereau taramul mult-ravnit.
Razbunare hranita cu fiere de sarpe
Noul rege al statului Wu era Fu Chai, fiul lui Helu, care dorea sa se razbune, motiv pentru care le-a cerut oamenilor sai sa ii aminteasca in fiecare zi ca trupele din Yue ii ucisesera tatal. Doi ani mai tarziu, el a atacat si a supus statul vecin, iar insusi Gujian, sotia sa si ministrul Fan Li au devenit sclavi in regatul Wu, ocupandu-se de ingrijirea cailor din grajdurile regale, cot la cot cu ceilalti lucratori.
Niciodata el nu s-a plans de conditia sa si nu a rostit vreun cuvant urat la adresa suveranului Fu Chai. Astfel, dupa trei ani, acesta din urma a considerat ca prizonierul sau se afla sub control si i-a permis sa se intoarca in Yue. El insa nu banuia ca, in realitate, statul vasal nu era deloc vasal…
Redevenit liber, Gujian a facut tot ce i-a stat in puteri pentru ca poporul sau sa duca o viata normala, fara lipsuri, fara biruri marite si de multe ori lucra pe camp impreuna cu oamenii de rand. Totodata insa, impreuna cu Fan Li elabora un plan de amploare pentru a-si lua revansa. El a ramas celebru si pentru un ritual straniu pe care si l-a impus: dormea pe un asternut de paie, deasupra caruia tinea o vezica biliara de sarpe, iar in fiecare dimineata, la trezire, lingea organul cumplit de amar, pentru a nu uita perioada de sclavie.
Concubinele – „arme” invincibile
Treptat, Gujian si statul vasal Yue au devenit o veritabila fascinatie pentru regele Fu Chai. De aici i se trimiteau concubine inegalabile ca frumusete si nenumarate abilitati, i s-au oferit pamanturi pentru a se aseza impreuna cu demnitarii sai, astfel imense bogatii din Wu „curgand” catre statul vecin; pe de alta parte, hrana trimisa in Wu (grau, orez) era mai intai cufundata in apa fiarta, pentru a nu putea germina. Nicio clipa regele-sclav nu a amenintat si nu a jignit elita regatului-suveran, dar in secret a pregatit o armata puternica, in timp ce forta lui Fu Chai slabea vazand cu ochii.
Astfel, in momentul in care Gujian a considerat ca toate conditiile sunt „coapte” pentru a trece la fapte, a atacat regatul vecin, pe care l-a cucerit fara a intampina o rezistenta deosebita. In urma acestui esec rasunator al politicii sale, impovarat de rusine si regrete, Fu Chai s-a sinucis. Trecusera mai bine de 20 de ani de la cucerirea statului Yue de catre regatul Wu si transformarea rabdatorului Gujian in sclav…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii