Putini sunt cei care pasind in Istanbul sa nu fie fascinati de imbinarea perfecta dintre stralucirea vechiului Bizant si fantezia orintal-musulmana. Orasul presarat cu palate, minarete, fantani si statui, cu stradute intortocheate dar si cu bulevarde largi si constructii moderne, elegante, isi oglindeste multe dintre frumusetile sale in apele Cornului de Aur, un golf natural, unul dintre cele mai cunoscute din lume, despartind vechiul de noul Istanbul. Inca din antichitate acest brat al Bosforului purta acest nume datorat formei sale si culorii pe care o capata suprafata apei la rasaritul soarelui. Are o lungime de 11 kilometri si o adancime care merge de la 40 metri la 800. Locuitorii Istanbulului indragesc mult malurile sale cu parcurile unde pot petrece ceasuri intregi la umbra copacilor, mai ales primavara, cand totul devine o explozie de floare. Din nefericire exista cateva fabrici care au poluat apa, dar locul nu si-a pierdut intregul romantism, cu atat mai mult cu cat se pare ca autoritatile au inceput sa ia masuri pentru readucerea intregii zone la infatisarea de odinioara.
Pe malul apei se inalta, printre alte monumente, Moscheea Eyüp, considerata cea mai sfanta din oras. Pentru credinciosii de aici urmeaza imediat dupa locurile sacre de la Mecca, Medina si Ierusalim. Aici se afla momantul lui Eyüp Ensari, stegarul lui Mahomed, ucis in timpul asaltului Istanbulului de catre arabi (672-679). Cu aproape 800 de ani mai tarziu, in 1453, turcii, sub comanda lui Mehmet al II-lea, au cucerit orasul si au descoperit mormantul stegarului. Pentru a marca aceasta descoperire, sultanul a ridicat o moschee, restaurata de Murat al III-lea si reconstruita in intregime de Selim al III-lea in 1800. Dupa cucerirea Constantinopolului, devenit Istanbul, aici erau incinsi cu sabia lui Osman sultanii turcilor. Era o ceremonie echivalenta cu incoronarea regilor din tarile europene.
Moscheea prezinta o curte exterioara cu o fantana pentru spalare rituala. In copacii din jur si pe malul apei si-au facut cuiburi berze si batlani si sute de porumbei zboara deasupra. Cladirea este ridicata dupa un plan rectantular. Domul este asezat pe un cilindru inconjurat de opt semidomuri si balcoane si intreaga constructie este incadrata de doua minarete. In spatele intrarii principale se afla locul de odihna vesnica a stegarului. Este o structura octogonala, inchizand pe trei laturi un vestibul. Poate fi vizitat de oricine, dar femeile nu pot intra decat avand capul acoperit. Peretii sunt placati atat in interior cat si in exterior cu faianta fina, minunat exemplu de ceramica de Iznic.
Mormantul stegarului este plasat in centrul cladirii octogonale, un sarcofag mare din lemn, usor ridicat, acoperit cu o catifea brodata cu argint, si inconjurat de un grilaj de asemenea din argint. Langa mormant sunt pastrate si doua steaguri ale Profetului. Adesea vin aici credinciosi care se roaga in fata "ferestrei dorintelor" considerat un loc facator de minuni. Daca rugamintea este ascultata si dorinta indeplinita credinciosul respectiv trebuie, conform obiceiului, sa sacrifice o capra sau un cocos. De aceea in apropiere exista si un loc rezervat acestui gen de sacrificii.
Conform traditiei, tot aici vin, inainte de circumciziune, baietii, frumos imbracati, in haine traditionale. Ei sunt insotiti de parintii lor si se roaga ca mica operatie rituala sa decurga fara complicatii. Pe dealul din apropiere este vechiul cimitir si, iesind de aici, poti intra intr-o cafenea mobilata in vechiul stil turcesc. Este cafeneau in care petrecea ceasuri intregi scriitorul francez Pierre Loti (1850-1923), venit ca tanar locotenent pentru a-i instrui pe marinarii turci si cunoscut ca un mare administrator al, marii si al oamenilor de aici, admiratie pe care si-a manifestat-o in numeroase opere.
IRINA STOICA
Comentarii