Pe malul stang al Senei, intre Pont Royal si Pont Solferino, se afla unul dintre cele mai fascinante muzee ale Parisului, Musée d’Orsay. Multi specialisti in domeniu si nu numai il considera „cel mai frumos muzeu din lume” referindu-se nu atat la operele expuse ci mai ales la interioarele cu adevarat remarcabile. Pe locul in care astazi se afla acest muzeu se ridicase odinioara Curtea de Conturi. Distrusa in timpul Comunei, lasase in urma un spatiu nefolosit si, de aceea Compania Drumurilor de Fier Paris Orleans a hotarat ca aici este locul cel mai potrivit pentru constructia unei gari.
Sarcina a revenit arhitectului Victor Laloux si lucrarile au durat mai putin de doi ani, edificiul fiind gata la timp pentru Expozitia Universala din 1900. Laloux concepuse o uriasa nava centrala a carei structura metalica era mestesugit acoperita in exterior de o stucatura in culori luminoase, dominata de nelipsitul ceas specific acestui gen de constructii. In interior existau nu doar 16 linii de tren ci si un restaurant si un elegant hotel cu 400 de camere.
In 1939 insa gara a fost abandonata intrand intr-un lung declin si riscand demolarea. Problema aceasta se punea din ce in ce mai acut, in ciuda faptului ca Orson Welles isi tunase aici filmul sau „Procesul” iar Jean-Louis Barrault isi stabilise aici compania sa de teatru. In 1993 presedintele Georges Pompidou a declarat Gara Orsay monument national, dorind ca acesta sa devina un muzeu care lipsea inca de pe harta pariziana. Era vorba despre un muzeu care sa prezinte o jumatate de veac de arta de la Cel de al Doilea Imperiu la inceputurile Cubismului. Respectiv acesta urma sa reprezinte o legatura ideala intre Luvru, templu al artei clasice si Centrul Pompidou, templu al artei moderne. In 1977, guvernul a aprobat, reconversia garii in muzeu si, in 1978, lucrarile au fost incredintate unui grup de arhitecti: Renaud Bardon, Pierre Colboe si Jean-Paul Philippon, designeri ai viitorului edificiu. Partea de constructie a revenit grupului industrial ACT, iar amenajarile interioare au fost supravegheate de arhitectul italian Gae Aulenti. Lucrarile au durat din 1980 pana in 1986.
In curtea muzeului se afla sase sculpturi alegorice din bronz, create initial pentru Epozitia Universala din 1878. Acestea reprezinta continentele infatisand niste femei deosebit de frumoase, imbracate in costume specifice si realizate de diferiti sculptori ai vremii: Europa opera a lui Alexandre Schoenewerk, America de Sud de Aimé Millet, Asia de Alexandre Faiguičre, Oceania de Mathurin Moreau, America de Nord de Enest-Eugéne Holle si Africa de Eugčne Delaplauche. In cealalta curte se afla statuile de fonta reprezentand animale. Noul muzeu a fost deschis de presedintele François Mitterand la 1 decembrie 1986.
Operele expuse: peste 2000 de picturi, mai mult de 600 de sculpturi, grafica, mobilier, diverse obiecte decorative au fost aduse de la Muzeul Luvru si alte muzee din Paris. Arhitectul Gae Aulenti a reusit sa realizeze un interior cu adevarat unic. Mentinand nava centrala cu ceasul si tavanul specific al vechii gari te introduce intr-o lume de farmec si lumina.
Printr-o alternanta de scari si platforme marginite de banci de piatra, sala, presarata de socluri cu statui remarcabile, te conduce spre unul dintre cele mai calde locuri ale muzeului. Este vorba de spatiul Carpeaux, organizat intr-o absida larga si strajuit de celebra statuie a artistului, „Dansul”. De jur-imprejur sunt expuse reproduceri ale decorurilor realizate de el si chiar cateva reprezentand sectiuni ale Operei, asa cum arata ea initial. Sub podea, sub sticla, se afla unul dintre punctele de atractie pentru cei mai multi dintre vizitatori. Este o macheta a centrului orasului cu un secol in urma, un loc important ocupandu-l Opera. De-o parte si de alta a salii principale sunt galeriile in care poti admira tablouri semnate de Courbet, Millet, Manet, Ingres, Delacroix, Puvis de Chavannes.
Etajul intai expune pe o latura statui de Rodin si Bourdelle strajuind salile cu capodopere post-impresioniste ale lui Seurat, Signac, Gauguin, Van Gogh. Pe cealalta latura, salile adapostesc mobilier si obiecte de arta. Specifica acestui etaj este asa-zisa „galerie de sticla” un culoar lung cu podeaua din caramida transparenta din sticla.
Dintre etajele fostei gari numai trei sunt vizitabile, asa ca lifturile si scarile rulante te duc la etajul al cincilea, ocolindu-le pe celelalte. Acest ultim etaj reprezinta poate tot ce e mai pretios si mai frumos in muzeu. Sunt expuse tablouri de Monet, Manet, Renoir, Degas, Matisse, Toulouse Lautrec. Muzeul este si gazda unor expozitii temporare, dispune de o librarie, un magazin de suveniruri si un restaurant de pe ale carui ferestre poti vedea Sena.
IRINA STOICA
Comentarii