In mintea noastra, acest oras nordic de pe malurile raului Volhov este poate cel mai incarcat de legende de pe intreg cuprinsul Maicii Rusia. Bantuit de umbrele lui Cernomor si ale Babei Iaga, dar si de zborul gratios al lebedelor spre lacul Ladoga, se numeste „orasul nou” dar de fapt este foarte, foarte vechi, avand aproape aceeasi varsta cu tara insasi. Traditia spune ca a fost fondat pe locul unei mai vechi asezari, chiar de Rurik (?-879), vestitul conducator normand al varegilor, care a cucerit puterea in Novgorod in 862 inaugurand dinastia Rurikizilor, acei principi dominatori imprastiati apoi in toata Rusia. Teoria „normandista” il considera pe Rurik intemeietorul intregii tari, cu toate ca Novgorodul este mentionat prima oara in 859.
Aflat la incrucisarea drumurilor care duceau „de la varegi la greci”, pe apa si pe uscat, orasul a constituit o veritabila putere economica si culturala care s-a intins mai bine de 500 de ani.
Soarta lui parea sa se schimbe in timpul lui Vladimir cel Sfant (978-1015) care a preluat puterea la Novgorod si ulterior in intreaga Rusie. In anul 988, acest conducator a ridicat crestinismul la rang de religie oficiala. Locuitorii orasului se inchinau inca unor zeitati pagane ca zeul tunetului, Perun. Crestinarea a constituit un proces indelungat si dureros, presarat cu multe jertfe. Asta cu atat mai mult cu cat oamenii de aici erau nemultumiti ca Vladimir I cel Sfant isi stabilise capitala la Kiev.
Orasul, deosebit de bogat, a reusit sa-si asigure autonomia si, din 1136, puterea a fost preluata de marii proprietari care aveau dreptul sa aleaga o adunare oraseneasca, aceasta fiind condusa de un guvernator. Conducerea era conditionata de alianta cu clerul. In final, in oras a fost numit un arhiepiscop, el fiind si reprezentantul adunarii orasenesti. Intre 1136-1478 Novgorodul a devenit capitala republicii cu acelasi nume, constituita dupa faramitarea Rusiei Kieviene. In 1240 si in 1242, cneazul Novgorodului, Alexandru Nevski, a zdrobit agresiunea feudalilor suedezi si germani, stavilindu-le inaintarea spre est. Au ramas vii in mintea locuitorilor bataliile de pe Neva si cea de pe gheata lacului Cinad, iar in 1478 vechea cetate a intrat in componenta statului centralizat rus.
Urbea este insa vestita ca un vechi si important centru de arhitectura si pictura rusa, cunoscut ca atare inca din secolul al XI-lea. In vestul orasului, pe malul stang al raului Volhov se inalta Kremlinul Novgorodului numit Detinet („Mica fortareata”). In spatele zidurilor sale se pot vedea cele cinci cupole-cepe – ale catedralei Sfanta Sofia, construita intre 1045-1052. Cupola cea mai mare este aurita iar celelalte argintate. In Catedrala lui Iisus Rege frescele au fost realizate de pictorul bizantin Teofan, constituind capodopere ale timpului.
In 1570 Ivan cel Groaznic a declansat un macel cumplit, care a pus capat puterii politice a Novgorodului, iar in timpul Celui de al Doilea razboi Mondial a fost distrusa o mare parte din oras.
Dupa razboi monumentele au fost restaurate cu grija, redandu-li-se stralucirea. Orasul, asa cum este el astazi, a ramas un important nod de comunicatii, are aeroport si este cunoscut pentru industria sa chimica, cea alimentara si cea de prelucrare a lemnului. In sufletele noastre el ramane insa orasul troicelor si a negutatorilor de blanuri a cupolelor aurite sau instelate si, mai ales a vestitilor mesteri iconari in fruntea carora s-a aflat vestitul Dionisie din Novgorod.
IRINA STOICA
Comentarii