Marele maestru venetian Giovanni Bellini (1430-1516) a fost revolutionarul renascentist care a facut trecerea de la stilul gotic la stilul umanist luminat al Renasterii timpurii. Prin calitatile operelelor sale in privinta claritatii culorilor si delicatetii formelor, Scoala venetiana de pictura a suferit o modificare radicala, care va fi preluata de geniile care s-au format la acea scoala, precum Tiziano si Giorgione.
Fiul al lui Jacopo Bellini, Giovanni a venit pe lume intr-o familie de artisti. Fratele sau a fost Gentile, iar cumnatul sau a fost Andrea Mantegna (casatorit cu Nicolosia Bellini). Exista surse care afirma ca Giovanni nu ar fi fost fiul legitim al lui Jacopo, dovada fiind testamentul parintilor care-i mentioneaza doar pe ceilalti frati… In adolescenta Giovanni a fost atras de poezie, insa atelierul tatalui sau l-a captivat definitiv si a devenit elevul parintelui sau, alaturi de Gentile (fratele mai mare). De altfel, Giovanni a fost mereu in umbra primului nascut din familie, chiar daca talentul si fantezia sa il recomandau mai pregnant. Abia dupa moartea lui Gentile, in 1507, Giovanni Bellini devine seful Scolii de pictura din Venetia.
Uriasul talent novator al acestui maestru al Renasterii timpurii a fost apreciat cum se cuvine in patria sa natala. Astfel, la 30 de ani primeste o comanda extrem de onoranta, si aceea de a picta Sala de consiliu din Palatul Dogilor. La 43 de ani, el este numit „Pictor al Republicii Venetia” (post in care fusese fratele Gentile). Renta viagera primita ii asigura o existenta totala dedicata artei. Nu se cunosc prea multe detalii despre viata sa personala. Probabil din cauza comenzilor numeroase care veneau atat din Venetia, cat si din alte orase importante, viata sentimentala a avut de suferit. S-a casatorit dupa cincizeci de ani, dar si sotia si copilul au pierit dupa scurt timp.
Multi artisti veneau la Venetia atrasi de faima lui Giovanni Bellini, printre acestia aflandu-se si Albrecht Dürer. Artistul german ii aducea elogii in timpul vizitei din anul 1506, apreciindu-l ca pe un lider incontestabil al breslei. Acesta este si motivul pentru care Bellini a avut drept elevi pe multi pictori care vor dobandi notorietate, cu Tiziano si Giorgione in frunte lor.
Una dintre cele mai importante capodopere ale lui Giovanni Bellini este „Petrecerea zeilor” (finalizata in 1514) si pe care expertii o considera „una dintre cele mai mari picturi renascentiste din SUA” (fiind in posesia National Gallery Art din Washington). Faimoasa panza i-a fost comandata de ducele de Ferrara, iar maestrul s-a inspirat din opera mitologica a lui Ovidiu. Printre personajele din compozitie (la al carei peisaj de fundal a lucrat si Tiziano) sunt Bachus, Silvanus, Pan, Neptun, Jupier, Apollo si Ceres. Pentru una din figurile feminine, maestrul s-a folosit de portretul Lucreziei Borgia, sotia ducelui de Ferrara.
O importanta opera de maturitate este piesa de altar pentru biserica San Giobbe din Venetia, cu dimensiunile de 471 cm x 258 cm. Pe un impozant tron de marmura, Sfanta Fecioara il are in brate pe pruncul Iisus, la picioarele ei fiind trei ingeri cantareti. In compozitie sunt pezenti si sase sfinti. Impunatoarea lucrare este astazi pastrata la Gallerie delle Accademia Venice.
PAUL IOAN
Comentarii