Ridicata in secolul al XVIII-lea, Manastirea Predeal, cu obste de maici, are hramul „Nasterea Maicii Domnului”, pentru biserica mare si „Sfantul Ierarh Nicolae”, pentru biserica mica. Locasul cuprinzand cele doua biserici are o istorie zbuciumata, fiind construit intre 1818-1819, pe locul unui vechi schit de lemn din anul 1774 inchinat Sfantului Ierarh Nicolae. Biserica este imbracata in fresce de mare valoare. Schitul a fost ridicat la poalele Muntelui Clabucet si a slujit ca loc de inchinaciune calugarilor care s-au refugiat aici in urma persecutiilor declansate de Curtea din Viena, care ordonase daramarea bisericilor ortodoxe din zid si arderea celor din lemn.
In 1788 asezamantul a fost distrus de turci dar s-a reusit constructia altei biserici care, cu ajutorul unor cititori generosi si prin eforturile Parintelui staret Gherman, a fost inlocuita intre 1818-1819 cu actuala biserica de piatra. Pentru constructia acesteia a fost folosita piatra din masivul Caraiman. Este o biserica mica, de factura bizantina, cu abside mici si o turla asezata pe tavanul naosului. O particularitate a monumentului o constituie catapeteasma care are pe langa Usile Imparatesti o singura usa diaconeasca. Frescele bisericii, nesemnate, sunt considerate a fi operele unui anume Nicolae Zugravul, asa cum reiese din insemnarile referitoare la plata lucrarii. In perioada respectiva, manastirea cunoaste o perioada de inflorire si, in 1827, se inalta clopotnita.
Cea de a doua biserica, biserica cea mare, inchinata Maicii Domnului, a fost construita de asemenea din piatra intre 1835-1844 de staretul manastirii, cu ajutorul calugarilor si al unor credinciosi din Sacele. Locasul primeste mai multe danii, dupa cum mentioneaza un hrisov din 1844 al lui Bibescu-Voda si in 1864, in momentul secularizarii averilor manastiresti, avea doua mii de hectare de padure si terenuri agricole. Staretul Pantelimon, originar din Rasinari, se ingrijeste mai putin de frumusetea si bogatia locasului inchinandu-si activitatea vietii culturale. In chiliile manastirii infiinteaza o scoala gratuita pentru copiii din sat, ridicand apoi, in 1882, o cladire speciala in acest scop. Biserica avea intre anii 1901-1909, o lungime de 50 metri si o latime de 30 metri si pana in 1926 era folosita si pentru slujbele locuitorilor din sat, care ulterior au construit un nou locas in centrul localitatii.
Intre 1933-1935 sunt construite inca doua corpuri de chilii si se spala pictura in biserica veche. In 1957 se executa serioase reparatii si restaurari, dar in 1958 manastirea este desfiintata functionand in continuare ca biserica de mir. Intre 1960-1961 pictorul Ion Vasu picteaza icoana Maicii Domnului, considerata una dintre podoabele de pret ale locasului. In 1993 este reinfiintata ca manastire de maici si, desi mai ascunsa vederii, constituie un admirabil refugiu de credinta si liniste pentru cei care ratacesc pe drumurile montane.
IRINA STOICA
Comentarii