Oglindindu-si turlele impunatoare in apa Vltavei, Praga „cea de aur”, una dintre cele mai frumoase capitale din Europa si nu numai, ofera privirii si sufletului amintirea pasilor lui Kafka, acordurile muzicii lui Smetana, umorul soldatului Svejk, amintirile dureroase ale unui pogrom salbatic, un ceas unic in lume, o biblioteca fantastica, palate si biserici, chihlimbar si granate.
Printre simbolurile orasului, un loc de prima marime il detine faimosul Pod Carol, podul incarcat de statui. Podul leaga Mala Strana, cartierul de pe malul stang al Vltavei cu centrul vechi al orasului aflat in partea opusa.
Cu o lungime de peste 500 de metri a fost multa vreme singurul mod de traversare a raului, o ruta comerciala importanta intre Europa de est si cea de vest. A avut un rol important in istoria orasului, in 1648, la sfarsitul „Razboiului de 30 de Ani” armatele invadatorilor suedezi au fost oprite pe pod, iar in 1744 aici au fost infranti prusacii.
Documente vechi atesta faptul ca inca din timpul domniei regelui Vladislav al II-lea in apropiere fusese construit un pod de piatra inlocuind unul din lemn. Era unul dintre primele poduri de piatra construite in Europa dupa caderea Imperiului Roman. Terminat in 1172 a primit numele sotiei regelui, Judith de Turingia, o apriga sustinatoare a constructiei podului. Noul pod numit Juditin Most a rezistat pana in 1342 cand a fost luat de apele raului care iesisera din matca in urma unei inundatii catastrofale.
In 1357, regele Carol al II-lea ordona construirea unui nou pod si lucrarile sunt conduse de arhitectul Peter Parler care incepuse si munca la Catedrala Sfantul Vitus. Podul este ridicat ceva mai la nord de cel vechi, era sprijinit pe 16 bolte si era suficient de lat pentru a lasa sa treaca alaturi patru trasuri.
A fost terminat in 1402 si aproape trei secole a ramas singura cale de comunicare intre malurile raului. Initial s-a numit Podul Praga sau Podul de Piatra, dar din 1870 s-a numit „Podul Carol”. La inceput, Podul nu avea alta decoratie in afara unei cruci de lemn inaltata in centru, in secolul al XVII-lea si inlocuita mai tarziu cu un crucifix de bronz.
Prima statuie care a impodobit podul a fost cea a Sfantului Ioan din Nepomuk, amplasata in 1683, a carei popularitate a dus la inceputul secolului al XVIII-lea la montarea a inca douazeci de statui. Ulterior, numarul monumentelor din piatra a ajuns la 30. In 1950, Podul Carol a fost transformat in pod pietonal, dupa ce a fost mult timp o magistrala de transport, iar statuile care il decoreaza contribuie din plin la faima lui bine meritata. Statuile in stil baroc care impodobesc podul in cea mai mare parte au fost inlocuite cu replici, originalele aflandu-se in Lapidarium, un muzeu aflat la Centrul de Expozitii din Praga, pentru a le salva de actiunea distrugatoare a ploilor si a frecventelor inundatii. Dintre acestea, cateva sunt adevarate opere de arta, purtand semnaturile unor artisti boemieni celebri ca Ferdinand Brokoff si Mathias Braun.
Pe langa statuia de bronz a Sfantului Ioan din Nepomuk, creata de Mathias Ranchmuller si Jan Brokoff, una dintre cele mai iubite este opera lui Matthias Braun si o reprezinta pe Sfanta Lutgarda, o calugarita flamanda oarba, care in una dintre viziunile sale a vazut Crucificarea lui Hristos.
In apropierea intrarilor pe pod sunt doua sculpturi remarcabile ale lui Ferdinand Brokoff din 1714, una este un grup statuar reprezentandu-i pe Sfintii Ioan din Mata, Felix din Valois si Sfantul Ioan, fondatori ai ordinului Trinitarian si cealalta pe Sfantul Vitus caruia un leu ii linge piciorul, leu care ar fi trebuit sa-l sfasie in arena.
Accesul pe pod se face prin celebrele turnuri construite la ambele capete, turnul aflat pe aceeasi parte cu centrul vechi, cunoscut ca Turnul Podului, construit intre 1370-1391, de Peter Parler si in partea opusa dinspre Mala Strana (Orasul Mic) doua turnuri, cel mic, turnul Judith (1188) si unul mai inalt (1464), corespondent al tur-nului dinspre centrul vechi.
IRINA STOICA
Comentarii