E greu sa fii unic în lume, mai ales în domeniul delicat al artei. Iar pentru a fi „altfel” trebuie sa cochetezi neaparat cu limitele imprevizibile ale imaginatiei. În aceasta dura competitie a actualitatii, artistul italian Guido Daniele (nascut în 1950) a castigat marele trofeu al popularitatii prin ceea ce critica numeste „metamorfoza prin pictura”.
Curentul inventat cu o maiestrie dezarmanta de Guido Daniele (stabilit la Milano) este intitulat „mana pictata”, care este o subcategorie a „corpului pictat” (body painting cum se spune la tv de catre „cunoscatorii” pentru care engleza de Chitila este trambulina spre eruditie). Absolvent al Academiei de arte frumoase din Brera, Daniele are drept specialitate principala sculptura.
Fire nonconformista nativa, tanarul artist a evadat (în anii 70) din prafuita Europa a snobilor si disperatilor dupa originalitate si a studiat în India spiritualitatea asiatica. Parfumul întelepciunii indiene l-a urmarit apoi în conceptiile sale artistice despre armonia dintre trup si suflet. Acesta a fost traseul ideatic major care l-a condus la inventarea unei atat de simple si dificile forme de a crea frumosul: expresivitatea mainii si creaturile naturii.
Pentru unii ar putea parea o banalitate sa dai viata palmei si degetelor, astfel încat sa muti gradina zoologica direct pe „unealta sufletului”. Dar primul lucru la care te gandesti cand admiri o astfel de nastrusnicie este irepetabila neatingere dintre mana lui Dumnezeu si mana lui Adam, „Geneza lui Adam” de pe bolta Capelei Sixtine.
Michelangelo a fost primul care a dat (în artele vizuale) aceasta importanta esentiala mainii ca suport concret al spiritului. Privite de la o anumita apropiere, mainile pictate ale lui Guido Daniele genereaza confuzie. Atat de vii par reprezentantele faunei, încat, daca ai privi apoi întregul brat, nici nu ti-ar veni sa crezi ca ai de-a face cu o lucrare de tip „ulei pe epiderma si unghiile degetelor”.
Într-un recent interviu acordat televiziunii canadiene, artistul marturisea ca a transformat mainile copiilor sai (Ginevra si Michele) în „panze si carton”. De altfel, la fiecare aparitie în public, Daniele face urmatoarea precizare pentru numerosii clientii care ar dori sa apeleze la maiestria sa: „…Nu pot sa pictez decat mana unei persoane pe care o iubesc. Lucrul dureaza mai multe ore si nu as putea sta în compania oricui, pentru ca mi-ar afecta inspiratia. Copiii mei sunt singurele suporturi pentru o asemenea îndeletnicire”.
Desigur, Guido Daniele este si un pictor al întregului corp uman, fapt pentru care este cautat de multe firme pentru reclame si pentru prezentari extravagante de moda. Însa artistul este un exclusivist. Picturile pe care le face din trupuri de femeie sunt perfect încadrate în natura. Nudul feminin are adaosuri care prelungesc sau întregesc coroana unui arbore sau malul unei ape. De aceea, operele acestui jucaus nonconformist pot fi relevate publicului doar prin fotografie. O idee de mare atractie este si pictura trupului actorilor, astfel încat acestia sa reprezinte componente ale decorului de scena. Este o aplicare de mare finete a iluziilor optice pe care le practica Dalí în unele dintre capodoperele sale.
PAUL IOAN
Comentarii