Exista pe Terra pamânturi pe care cel putin o data in viata trebuie sa calci. Intr-un astfel de top figureaza, fara tagada, muntele Sinai.
Sinaiul separa doua continente, Asia si Africa, reprezentând in acelasi timp cea mai naturala legatura dintre acestea. Pod de legatura intre Egipt si tarile Orientului. A ocupat o pozitie strategica in timpul tuturor dinastiilor egiptene. Pe parcursul tuturor epocilor negustorii, calatorind din tarile Orientului si Asiei in Egipt, si de acolo, in diferite porturi ale Marii Mediterane si indarat, treceau prin peninsula Sinai.
Prin Sinai a trecut Moise cu cele douasprezece semintii ale lui Israel dupa exodul lor din Egipt, in drum spre Tara Fagaduintei, Tara Sfânta. Exodul Fiilor lui Israel, pribegia lor timp de 40 de zile prin tinutul Sinaiului, inainte de a pasi pe Pamântul lui Israel, au conferit Sinaiului o considerabila semnificatie religioasa, mentinuta si amplificata timp de secole, pâna in mileniul trei.
Cercetarile arheologice din ultimii ani au scos la iveala, in afara de manastirea centrala Sfânta Ecaterina, inca 35 de mari manastiri si zeci de lacasuri sihastrice.
Situata intr-un peisaj montan deosebit de greu accesibil, cu munti având o structura geologica reprezentata de granit si azbestolit, Manastirea Sfânta Ecaterina, fondata in secolul al VI-lea, se considera a fi cea mai veche manastire crestina ce isi patreaza forma initiala. Biblioteca de la Manastirea Sfânta Ecaterina este cea mai veche din lumea crestina si adaposteste cea mai mare colectie de codice timpurii si manuscrise din lume, fiind depasita numeric doar de Biblioteca Vaticanului. Colectia cuprinde mai mult de 3.000 de manuscrise si peste 5.000 de carti religioase din epoca de inceput a crestinismului.
Tot aici se afla o valoroasa colectie de aproximativ 2.000 de icoane infatisând pe Mântuitorul Iisus Hristos, Sfânta Fecioara Maria si Sfintii Parinti, expuse intr-o galerie speciala. Este reprezentata aproape fiecare scoala a iconografiei bizantine de la al VI-lea pâna la al XVIII-lea secol.
Manastirea Sfânta Ecaterina, cea mai veche manastire crestina
Construita in anii de domnie ai imparatului Iustinian, aproximativ in anul 550, manastirea Sfânta Ecaterina dainuieste si astazi, dupa 1470 de ani aproape fara nicio schimbare, pastrându-si fiinta in timpurile tuturor evenimentelor istorice si perturbarilor politice petrecute in zona peninsulei Sinai. Toti cotropitorii – musulmanii, cruciatii, mamelucii, otomanii, armatele lui Napoleon, egiptenii si israelitii – au manifestat respect fata de aceasta zona si s-au preocupat de siguranta ei.
Privit din exterior intregul ansamblu al manastirii, cu inaltele sale ziduri de piatra si turnuri, aminteste de o fortareata.
Conform marturiei istoricului Procopius monahii din Sinai l-au rugat pe imparat sa le construiasca o biserica maiestuoasa si sa o imprejmuiasca cu un puternic zid care sa protejeze biserica dar si pe monahi de incursiunile si jafurile sarazinilor. Iustinian nu numai ca a raspuns afirmativ la rugamintea monahilor, dar le-a si repartizat o armata deosebita pentru apararea lor personala. Ostasii au ramas pentru totdeauna credinciosi poruncii imparatesti de a avea grija de manastire si de siguranta monahilor ei. Triburile beduine Jebelya traiesc si azi in apropierea manastirii.
Cladirea bisericii centrale, ca si zidul manastiresc exterior, s-au pastrat intacte, din secolul 6. Astazi, ea arata la fel cum a construit-o arhitectul Stephanos din Eila si reprezinta unul dintre rarele exemple de conservare a arhitecturii bisericesti din perioada pretimpurie a crestinismului. Biserica are planul unei bazilici cu trei naosuri, iar in interior 14 coloane monolitice, capiteluri in relief si opt capele situate de-a lungul celor doua naosuri laterale. Din secolul al VI-lea dateaza si usa bisericii, faurita din lemn de cedru, cu impresionantele ei imagini de plante, roade felurite si scene din Vechiul Testament, toate in relief.
Element de mare valoare, mozaicul central al absidei, reprezinta o creatie de inalt nivel artistic, ilustrând Schimbarea la Fata a lui Hristos. A fost faurit in perioada in care egumen al manastirii era Longinus. Mozaicul reprezinta de asemenea unul dintre rarele modele ale artei crestine pretimpurii din secolul al VI-lea, care s-au pastrat.
La rasarit de absida centrala se afla capela Rugului Sfânt, inchinata Bunei Vestiri a Sfintei Fecioare si reprezinta locul cel mai sacru al bisericii. In interiorul altarului se pastreaza din secolul al IX-lea urna funerara de marmura, cu ramasitele pamântesti ale Sfintei Ecaterina, loc frecventat cu piosenie de pelerinii crestini.
ECATERINA BATRÂNEANU
Comentarii