Unul dintre cei mai importanti pictori germani ai Renasterii, Lucas Cranach cel Batran, este autorul unei premiere care avea sa deschida calea eliminarii inhibitiilor in ceea ce priveste reprezentarea nuda a zeitei frumusetii. „Venus si Cupidon”, creatie impozanta – 2,13 x 1,02 metri – a lui Cranach, din 1509, sugereaza faptul ca umanismul specific Renasterii a invins si in zonele centrale si nordice ale Europei. Feminitatea zeitei este molcoma si nu rascolitoare, de parca acea divinitate a mitologiei clasice se dezvaluie muritorilor fara timiditate, dar vrea sa-si pastreze autoritatea asupra lor.
Lucas Cranach cel Batran (1472-1553) – cu nume de familie preluat dupa localitatea de nastere, situata in zona septentrionala a Bavariei – a fost unul dintre maestrii germani care a avut „ghinionul” de a fi contemporan cu Albrecht Dürer si Hans Holbein cel Tanar, fapt care nu a permis operei sale sa straluceasca asa cum merita – mai ales in privinta gravurilor in lemn si cupru. Marea sansa a lui Cranach a fost talentul mostenit de la tatal sau (pictor la randu-i) si descoperirea sa, relativ tarzie, de catre inalte fete ale nobilimii germane – aspect dezvaluit de denumirea „pictor ducalis” din 1504, cand avea 32 de ani.
Desi Cranach se afla in mare competitie cu Dürer pentru realizarea de piese de altar si decoratiuni interioare in imobile seculare, Cranach este desemnat pictor regal la Curtea Olandei. Mai mult, onoarea de care se bucura este augmentata de logo-ul care i s-a acordat: un sarpe inaripat alaturat initialelor sale, pe toate operele desavarsite in acea conjunctura.
Valtoarea Reformei protestante il prinde pe Cranach in mijlocul ei si pictorul incepe sa se specializeze in arta portretului – categorie in care se manifesta fara nici o tendinta de idealizare a personajelor. Printre numeroasele portrete memorabile ale sale se afla si membrii familiei lui Martin Luther. Cu toate acestea, maestrul continua sa fie influentat de pictorii italieni, mai ales in privinta folosirii tehnicii clar-obscurului.
Una din operele care avea sa dezvaluie nuantele ludice ale temelor laice ale lui Cranach este „Fantana tineretii”, realizata in ultima parte a vietii (1546). Este o compozitie speciala, in care, de la distanta, se observa tineri si tinere care se scalda intr-un fel de piscina prevazuta in mijloc cu fantana arteziana. A fost o concesie pe care pictorul a facut-o unui mit al tineretii vesnice, adus de conchistadori din Lumea Noua, si care demonstreaza deschiderea lui Cranach catre subiecte considerate pe atunci de importanta minora.
Prima infatisare a lui Venus nuda intr-o opera de mare valoare este doar una dintre ideile magistrale ale artistului german. Caci in „Judecata lui Paris” descoperim si celebrul grup al celor trei Gratii, preluat de mai multi renascentisti celebri si dus la „perfectiune” datorita exceptionalei lucrari baroce a lui Rubens. Pe de alta parte, modul in care Cranach a figurat-o pe Venus contrasteaza cu celelalte nuduri cu teme mitologice ale sale. Femeile din „Nimfa odihnindu-se” si „Milostivenia” nu mai poarta un mesaj erotic atat de bine conturat precum Venus; trupul lor plapand parca nu s-a maturizat sau poate ca sugereaza femeia care traieste sub constrangeri religioase ferme.
Oricum, pozitiile acestora reprezinta opere de pionierat pentru generatiile viitoare de maestri care au abordat nudul feminin in prim-plan. Nimfa lui Cranach ne aduce aminte chiar si de Olympia a lui Manet, cea atat de hulita la prima sa expunere… Unul dintre cei trei fii ai lui Cranach, Lucas, a continuat unele opere ale tatalui creand confuzie printre istorici.
PAUL IOAN
Comentarii