Ramasesem in episodul trecut la expeditiile care au premers invadarea militara a Mexicului si distrugerea imperiului aztec, opera desavarsita in mod stralucitor de indraznetul si istetul conchistador Hernán Cortés in 1519. Studii contemporane vin, insa, sa ne demonstreze ca mai rea decat invazia, decat Conquista spaniola, mai devastatoare pentru populatia care forma civilizatia azteca au fost bolile aduse de europeni, boli in fata carora locuitorii Mexicului de la acel inceput de secol al XVI-lea, s-au gasit complet dezarmati. Astfel, daca ne-am lua dupa investigatiile unor cercetatori precum Cook si Borah, populatia imperiului aztec a scazut de la 26 de milioane la doar 6 milioane numai in primii ani ai cuceririi spaniole.
Istoriografii contemporani au determinat faptul ca unul din factorii decisivi, poate cel mai hotarator, care a facut posibila infrangerea culturii si imperiului aztec din America de catre europeni a fost catastrofa demografica provocata de bolile aduse de invadatori. Asta inseamna ca nu doar armele au ucis, ci si bolile, acestea din urma fiind mult mai eficiente decat taisul sabiilor.
Cercetatorii amintiti, ambii de la Universitatea Berkeley, dupa decenii de investigatii, au ajuns la concluzia ca in momentul in care Hernán Cortés si oamenii lui au pus piciorul pe coastele Mexicului, populatia din regiune numara 25,2 milioane persoane. Mai mult, ei au ajuns la convingerea ca exact 100 de ani mai tarziu, adica pe la inceputul secolului al XVII-lea, aceasta scazuse la mai putin de un milion! Adica la vreo 700.000 de oameni! Si asta intr-o vreme in care, in Europa, populatia reunita din Spania si Portugalia, tarile care in secolul al XVI-lea erau marile puteri imperialiste ale vremii, de-abia daca atingea cifra de 10 milioane. Iar intreaga populatie a Europei atingea doar 57,2 milioane de oameni.
Mexicul, ca sa ne intoarcem pe terenul invadat, a reusit sa atinga populatia pe care o avea in secolul al XV-lea, inainte de declansarea Conquistei, de-abia in deceniul al saselea al secolului al XX-lea! Este adevarat ca atunci cand vorbim despre populatii existente in urma cu o jumatate de mileniu, trebuie sa ne inarmam cu suficiente rezerve pentru ca, in functie de cercetatori, datele oscileaza intre limite ridicate si altele mai scazute. Se recunoaste, de altfel, ca estimarile celor doi cercetatori de la Berkeley sunt maximaliste, de vreme ce alti investigatori vehiculeaza cifre mult mai mici, in versiuni minimaliste.
Astfel Rosenblat si Aguirres-Beltran sunt de parere ca populatia Mexicului la 1518 trebuie sa fi fost undeva in jurul nivelului de 4,5 milioane de suflete. 8,2 milioane estimeaza cercetatorul Mendizabal si intre 5 si 10 milioane crede Zambardino. Totusi, dincolo de cifre si estimari, intrebarea care se pune este ce boli au fost acelea carora locuitorii „paradisului terestru” le-au cazut victime? Ce virusi, ce soi de „SIDA”, au putut aduce de pe „batranul continent” pe cel de-al „patrulea continent” conchistadorii spanioli?
Si aici parerile sunt impartite. Astfel, demograful mexican Elsa Malvido este de parere ca intre 1518, data primelor expeditii spaniole in teritoriul imperiului aztec, si 1540, au bantuit in Mexic trei mari epidemii de variola care intr-o prima faza a fost combinata cu pojar. Aceste boli, afirma cercetatoarea, sunt raspunzatoare de mortalitatea care s-a ridicat in acea perioada la un procentaj de 80 la suta! Magnitudinea acestei nenorociri care s-a abatut peste Mexicul acelor ani este net superioara dezastrului produs de armatele de conchistadori conduse chiar si de un aventurier de geniu precum Hernán Cortés. (Va urma)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii