Aproape întotdeauna, în contextul oricarei manifestari artistice, pe „circuitul” creator-opera – receptor-mesaj, exista o sinestezie implicita între doua sau mai multe genuri de arta.
Unele dintre aceste aliante estetice sunt conjuncturale, însa deseori în relatia respectiva este obligatorie prezen-ta unui liant menit sa duca în cele din urma la savârsirea obiectivului central, de punere în ordine, echilibru si armonie a acelor elemente comune ce fac ca interconditionarea reciproca sa creeze întregul.
Vom ilustra aceasta idee cu prezentarea celei mai vechi îngemanari de acest fel, ca exprimare simultana a atributului artistic specific omului: teatrul si arhitectura – dinamicul si staticul, sufletul si trupul.
Teatrul antic din orasul francez Orange este cel mai bine conservat edificiu roman de acest gen din Europa. Înscris în patrimoniul mondial UNESCO în 1981, îsi datoreaza faima arhitecturii sale monumentale. „Cel mai frumos zid din regatul meu”, l-a apreciat Ludovic al XIV-lea, „Regele Soare”.
Construit în primul veac al erei crestine, îsi datoreaza reputatia pastrarii remarcabile a zidului sau de scena, prezentând toate componentele Teatrului Latin, dupa Vitruvius: cavea (nivelurile semicirculare destinate publicului, sustinuta de 100 de arcade), accesele laterale si peretele scenei flancat de parascenie.
Constructia impresioneaza prin volumele exceptionale si decorurile remarcabil de bine conservate, începând cu peretele scenei, de 103 metri lungime si 37 de metri înaltime.
Conceput sa încânte publicul Galiei (Franta de astazi), prin el a trecut calea de raspândire a culturii si limbii romane. Peste 9.000 de persoane pe fiecare spectacol au putut asista la tragedii, comedii, la spectacole de dans, acrobatii si jonglerii. Coloane si numeroase statui în nise au decorat initial peretele scenei.
Pe de alta parte, amplasarea sa la poalele dealului îl face un element de aparare a orasului. Teatrul Antic din Orange gazduieste si astazi, dupa doua milenii, numeroase evenimente, precum si celebrul festival de arta lirica Chorégies d’Orange.
Palau de la Música Catalana este o sala de concerte din Barcelona, o perla arhitecturala a modernismului catalan, singura sala de concerte declarata Patrimoniu Mondial de UNESCO (4 decembrie 1997).
Ceea ce atrage însa privirile ca un magnet este un detaliu arhitectural unic, de o inspiratie uimitoare: doua rânduri de coloane vibrante de piatra acoperite fiecare cu alt mozaic. Fiecare element este dedicat unui gen muzical diferit – de la maretia operei la autenticitatea muzicii populare si unitatea muzicii corale.
În plus, exista o nota minunata de natura, cu plante si flori delicat reprezentate, iar personaje, instrumente muzicale, note si simboluri se reunesc în aceste mozaicuri, creând un tablou care celebreaza magistral muzica si semnificatia ei în cultura.
Cladirea este articulata în jurul unei structuri metalice centrale acoperite cu sticla, care, atunci când primeste lumina naturala, transforma cea mai semnificativa cladire din opera lui Domènech i Montaner (edificata în 1908) într-o cutie muzicala magica, în care se îmbina toate artele aplicate: sculptura, mozaic, vitraliu si forjare.
Între nenumaratele comori culturale pariziene de top, Palais Garnier reprezinta un locas de cultura desavârsit, foarte bogat în istorie, în care mostenirea si creatia artistica, miturile si fanteziile, spectacolele de opera, balet si concerte se combina în mod fascinant.
Proiectata de arhitectul Charles Garnier ca parte a unui vast proiect lansat de Napoleon al III-lea, aceasta capodopera a stilului celui de-al Doilea Imperiu combina influentele clasice, baroc si renascentiste si se remarca prin maretia si rafinamentul sau.
Teatru, loc public de festivitati si reprezentare, oglinda a puterii politice, martor la evenimente majore din istoria Frantei, Palais Garnier continua sa fascineze publicul. Peste un milion de vizitatori si aproape 350.000 de spectatori din întreaga lume se aduna aici în fiecare an, desi vorbim numai despre una dintre cele doua sali ale Operei Nationale din Paris, cea de-a doua fiind Opéra Bastille.
În traditia teatrelor italiene, sala de spectacole în forma de potcoava are o structura metalica, mascata de marmura, stuc, catifea si decoratiuni aurite. Plafonul situat la 30 de metri sustine nu mai putin de 8 tone – respectiv candelabrul de bronz si cristal dotat cu 340 de lumini. Cortina de scena a fost creata de pictorii-decoratori de teatru Auguste Rubé si Philippe Chaperon. Tavanul pictat de Marc Chagall si comandat de ministrul Culturii, scriitorul André Malraux, a fost inaugurat pe 23 septembrie 1964.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii