În tara noastra exista numeroase personalitati afirmate si confirmate pe mapamond, precum si realizarile acestora, elemente marturisitoare ale unei aplecari multimilenare a localnicilor catre esenta frumosului din fiecare lucru, fapta, gând pozitiv si idee novatoare.
În acest sens, un curent artistic manifestat puternic în secolul trecut, în special pe tarâm european, cunoaste si la noi o efervescenta spirituala ce poate fi remarcata liber de catre oricine doreste sa se apropie de spatiile luminoase si încarcate de vitalitate ale lumii în care traim cu totii.
Art Nouveau, cu inevitabilele ramificatii ale sale manifestate sub forma de curente artistice, s-a ancorat puternic si în spatiul românesc, venind pe o filiera istorica, dinspre Vest, în special în contextul existentei în Transilvania, Banat si în Bucuresti, a unor familii înstarite din punct de vedere material, educate în ceea ce priveste aria estetica a fiintei umane si amatoare de arta autentica.
De departe, în contextul celor mentionate, municipiul Oradea este emblematic sub aspectul reprezentarii artei moderniste, forma de exprimare estetica rupta de trecut, în arhitectura.
De altfel, denumirea curentului cunoscut si ca Secession semnifica despartirea transanta de tiparele si canoanele artistice vechi (unele, de multe sute de ani) si propunerea unei abordari, în acelasi spatiu cultural, care sa fie impregnata cu viziuni moderne asupra lumii si care sa nu mai fie constrânsa la a nu depasi anumite limite etice si estetice. Desigur, fara ca asta sa sfideze ideea de valoare autentica si nici bunul simt ce trebuie sa guverneze omenirea, oriunde si oricând.
Trebuie remarcat, fara vreo nuanta patriotarda, ca Oradea beneficiaza de o bogata traditie culturala si arhitecturala, fiind cunoscut mai ales pentru varietatea sa de cladiri în stilul despre care discutam.
De altfel, este singurul oras din România care face parte din „Réseau Art Nouveau Network”, reteaua de cooperare la nivel european initiata în Belgia în 1999, care are ca obiective protejarea, schimbul de experienta si promovarea acestei miscari. Miscarea arhitecturala Art Nouveau/Secession, foarte populara la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, este caracterizata predominant prin linii curbe, forme organice si decoruri elaborate.
De influenta acestui curent au beneficiat, la modul cel mai inspirat, inclusiv marile ctitorii ale familiei regale a României, lucru mai mult decât evident si oricând verificabil la Complexul Peles din Sinaia sau la cel din aria Palatului Cotroceni, care au avut si marea sansa de implicare a unora dintre cei mai valorosi arhitecti si artisti europeni ai vremii.
Întorcându-ne la constructiile Art Nouveau din Oradea, sa precizam ca absolut toate detaliile ce le confera acestora o valoare culturala si spirituala extraordinara pot fi evaluate la parametrii reali la fata locului, orasul expunând cu generozitate aceste frumuseti izvodite de mintea, de inventivitatea si de mâna talentata a omului.
Una dintre cladirile emblematice ale municipiului Oradea este Palatul Vulturul Negru, construit între anii 1907 si 1908. Pe amplasamentul cladirii actuale exista, la 1714, un local cu parter, hanul „Vulturul” sau „Beraria orasului”. Mai târziu a devenit proiectul hotelului „Vulturul”, dar nu a fost terminat cu aceasta destinatie decât mai târziu, în cladire functionând temporar primaria orasului.
Palatul adaposteste astazi birouri, magazine si localuri publice. Pasajul sau acoperit cu sticla colorata înfatiseaza un vultur negru si este una dintre atractiile principale ale orasului, iar unul dintre vitralii s-a pastrat înca de la 1909, fiind executat de atelierul oradean Neumann K.
Casa Darvas-La Roche, proiectata pentru familiile de la care si-a luat si numele, a fost realizata într-un stil caracterizat prin motive florale si fatade decorate cu mozaicuri colorate. În prezent, cladirea gazduieste un muzeu dedicat stilului Art Nouveau, singurul de acest fel din tara.
Palatul Moskovits – Adolf si Fiii, remarcat prin austeritatea sa rafinat geometrica, atrage atentia si prin desenul fatadelor, care, desi unitar, este totusi diferit ca distributie a accentelor.
Fatada are o muzicalitate speciala, cu ferestre dreptunghiulare cu colturi rotunjite. Avem de-a face cu un Secession mult mai sobru cu accentele celor doua bovindouri convexe care sparg liniaritatea de la nivelul stresinii, fiind terminate în niste atice triunghiulare. De asemenea, sunt inedite si decorul cu placute ceramice si friza continua plasata sub cornisa.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii