Aflat în centrul Londrei, nu departe de malurile Tamisei, Palatul Westminster sau Palatul Parlamentului este unul dintre simbolurile Marii Britanii, cu o încarcatura istorica deosebita.
Este o cladire impresionanta, veche de peste 900 de ani, ridicata drept principala resedinta a familiei britanice de la mijlocul secolului al XI-lea, sub domnia regelui Wilhelm I. In 1512, în timpul lui Henric al VII-lea, un incendiu cumplit a distrus cea mai mare parte a palatului cu exceptia Westminster Hall (Sala Westminster), a Capelei Sfântului Stefan si a Turnului Bijuteriilor, construit mai târziu decât celelalte, în 1366. Cu acest prilej, cladirea a devenit „Camera Lorzilor”, iar Capela Sfântului Stefan a fost transformata în „Camera Comunelor”.
In 1814, palatul a suferit un nou incendiu fara sa fie afectata Westminster Hall. Reconstructia noului sediu a fost încredintata lui Charles Barry, care a realizat un monument neogotic caruia i-a dat numele catedralei din apropiere. Grav avariata de bombardamentele germane din Al Doilea Razboi Mondial, restaurarile din anii 1948-1950 au fost executate respectându-se planurile lui Charles Barry. Interiorul palatului este de proportii cu totul neobisnuite, prin cele 1.100 de încaperi, 100 de scari si aproape 4,8 kilometri de pasaje repartizate pe 4 etaje.
Partea centrala a complexului este o sala octogonala în care se patrunde prin intrarea principala Sfântul Stefan, considerata o capodopera a arhitecturii victoriene. Din acest punct se desprind doua coridoare: unul spre nord, spre Camera Lorzilor si celalalt spre sud, spre Camera Comunelor.
Camera Lorzilor, cu o lungime de 24 de metri si o latime de 14 metri, este deosebit decorata si are un tron neogotic, pe care sta suveranul în timpul discursului de deschidere a sesiunii parlamentului din luna noiembrie a fiecarui an.
Camera Comunelor, în aceleasi dimensiuni, are participantii aliniati pe doua siruri reprezentând puterea si opozitia. In centru, pe o masa, în timpul sedintelor se pune sceptrul, simbolul puterii regale. Sub masa este întins un covor cu doua dungi rosii, la distanta a doua lungimi de sabie, pe care participantii nu au dreptul sa le depaseasca în timpul dezbaterilor.
Westminster Hall, construita în 1097, prezinta un tavan din secolul al XIV-lea. Are o suprafata de 1.486 m.p. si initial a fost folosita pentru banchetele de încoronare. Ulterior a fost folosita si pentru procese rasunatoare, cum a fost cel al lui Thomas More sau al conspiratorilor din „complotul prafului de pusca”. De altfel, în amintirea acestui complot, care încercase în 1605 sa arunce în aer parlamentul, fiind condus de catolicul Guy Fawkes, în fiecare an, înainte de deschiderea oficiala a sesiunii parlamentare, o delegatie în costume din secolul al XVII-lea cerceteaza atent interiorul cladirii, mai ales al pivnitelor.
Westminster Hall era uneori populata cu vânzatori ambulanti, devenind un centru al vietii sociale londoneze, dar în prezent este folosita pentru ceremonii publice importante.
Cladirea Parlamentului este cunoscuta si pentru faimosul sau ceas, „Big Ben” aflat în extremitatrea nordica. Realizat în 1859, în stil neoclasic, se afla în turnul înalt de 97,5 metri la care ajungi pe o scara cu 344 de trepte. Clopotul sau de 14 tone bate ora exacta si pe fiecare dintre cele patru laturi ale turnului se afla fetele ceasului fixate pe un cadru metalic cu diametrul de 7 metri, care sustine 312 bucati de sticla de opal. Ceasul are dimensiuni impresionante: orarul 2,7 metri si minutarul 4,3 metri. In colaborare cu Observatorul Regal Greenwich clopotul Big Ben” a fost difuzat din 1924, ca semnal orar zilnic, de catre British Broadcasting Corporation (BBC).
IRINA STOICA
Comentarii