Un gen cu totul special de arta, într-o forma primara a sa, este mestesugul realizarii manuscriselor anluminate, începând din Antichitatea târzie pâna la Evul Mediu timpuriu, si apoi perpetuat în secolele urmatoare printr-o traditie permanent înnoita si perfectionata.
Este vorba despre anumite lucrari (documente, carti, înscrisuri pe suluri de papirus – o „hârtie vegetala” si de pergament – foi obtinute prin prelucrarea pieilor de animal tabacite etc.) facute în întregime manual si decorate deosebit de minutios cu arabescuri, motive florale, animale, geometrice, cu simboluri imagistice variate, în culori durabile, foarte vii.
Scrisul, respectiv scrierile în sine au dobândit o valoare intrinseca extraordinara, datorita faptului ca aveau atributul vital de pastratoare ale cunostintelor si informatiilor fiecarei epoci, ale principalelor premise de posesie a puterii, indiferent de natura acesteia.
Din aceasta perspectiva, distrugerea sistematica, de obicei prin furt si ardere, a acestor tezaure, din considerente religioase, strategice, politico-economice – ramâne un exemplu de referinta despre ce poate însemna fanatismul îndreptat împotriva dezvoltarii, pastrarii si diseminarii progresive a roadelor inteligentei si maiestriei geniului uman.
Suportul material al continutului spiritual a avut întotdeauna o importanta covârsitoare prin valoarea sa, ce trebuia dublata de durabilitate în timp. Acesta, precum si dificultatile tehnice de obtinere a materialelor de lucru sunt motive importante pentru care s-a practicat o vreme realizarea de palimpseste: stergerea prin tehnici speciale a unor scrieri considerate învechite, inutile si chiar nocive pentru intelect si mentalitati, apoi suprapunerea altor înscrisuri, corespunzatoare vremurilor si dogmelor ce se dorea a fi propagate. Si sub acest aspect, lucratorii au dovedit întotdeauna talent artistic autentic, de remarcat dincolo de mesajele scrierilor în sine.
De aceste fenomene perpetue au profitat cu prioritate, cel putin în primele opt secole dupa Christos, principalele instrumente de lucru indispensabile ale clerului – Biblia si codicele liturgice.
Practic, elementele de baza pentru supravietuirea oricarei societati. Asa se explica si specializarea pâna la rafinament a unor persoane înzestrate deopotriva cu maiestrie, talent, inventivitate, precizie, sensibilitate, calitatile unui artist desavârsit.
De cresterea productiei de carti a profitat si literatura profana, nedogmatica. În Occidentul european, Renasterea carolingiana a promovat si analizele, hagiografiile ori scrierile clasicismului latin si grec, ceea ce a însemnat totodata preluarea si deseori reorientarea pe alte albii culturale a elementelor de natura estetica.
În sfera ecleziastica, se credea în sacralitatea cartii, pazitoare a cuvântului divin, ceea ce necesita si un decor deo-sebit de somptuos. Aceasta credinta a dus la crearea unor legaturi împodobite cu materiale de o valoare colosala: aur, argint, fildes, perle, pietre pretioase, precum si embosarea (stantarea unor detalii vizuale importante, pentru a reliefa si fizic valoarea lor), utilizarea de simboluri crestine si alte ornamente.
De exemplu, canonul estetic al Evului Mediu timpuriu considera legarea mai degraba o oglinda ce reflecta frumusetea de dincolo de lume si adevarul divin.
Spatiul monahal românesc a cunoscut preocupari deosebite, „o mare parte din vechile carti de cult existente si-au pastrat legaturile originale realizate în secolele XVIII-XIX. Iar cum în trecut cartile ieseau din tipografie doar brosate (cu coperte de hârtie), îi revenea cumparatorului obligatia de a le îmbraca cu coperte solide, menite sa le protejeze si sa le sublinieze sacralitatea.
Pentru aceasta proprietarul apela la o persoana care cunostea mestesugul legatoriei, la un legator”, dupa cum ne-a explicat dr. în istorie Daniela Lupu, expert în carte veche la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti. „Cea mai reprezentativa legatura în piele aurita din tarile Române este asa-numita legatura brâncoveneasca, ce a preluat elemente din ornamentica stilului brâncovenesc regasit în sculptura în piatra, lemn sau feronerie (vrejuri stilizate, frunze de acant, flori de maci, bujori sau lalele). Totodata, la comanda elitelor s-au lucrat si legaturi de lux, cu decoratie somptuoasa, realizata de obicei de un gravor experimentat.”.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii