Când ne referim la cronologia istoriei civilizatiei umane, avem în vedere succesiunea temporala acceptata de lumea stiintifica.
Cu toate acestea, dincolo de orice suspiciune, exista numeroase cazuri de necontestat care nu au fost niciodata explicate rational si logic.
Vorbim despre „arheologia interzisa”, care releva ca exista nenumarate descoperiri ce nu se potrivesc cu teoria oficiala si, prin urmare, sunt respinse sub pretextul falsificarii, desi ele aduc o imagine cu totul neasteptata a lumii vechi.
– Nu departe de Beijing, în pestera Zhoukoudian, sapaturile întreprinse de dr. Franz Weidenreich în 1933, au scos la lumina oseminte umane, de la care au pornit controverse majore.
Un craniu apartinea unui european vârstnic; un craniu alungit, unei tinere de rasa tipic melaneziana; un al treilea craniu a fost identificat ca apartinând unei femei eschimose!
Un barbat european, o fata de la tropice, o alta de la Cercul Polar – descoperiti împreuna în adâncurile unei pesteri Asiei Centrale! Cum, au reusit, în urma cu aproximativ 30.000 de ani, aceste exemplare umane, atât de distantate geografic sa ajunga în actualul teritoriu al Chinei?
Stranietatea cazului este amplificata si de disparitia relicvelor, în contextul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, astfel ca din numeroasele piese ale cercetarilor au ramas înscrisuri, imagini si mulaje.
– În 1938, arheologul american Luther Cressman de la Universitatea Oregon a gasit zeci de sandale sub un strat de cenusa vulcanica, în Pestera Fort Rock. Acest tip de vestigii, ulterior descoperit în depozite antice din mai multe pesteri din nordul Marelui Bazin, reprezinta cele mai vechi încaltari care au supravietuit (cel putin din perioada anilor 10500-9200 î.Hr.).
Confectionate din frânghii din scoarta de salvie împletita, acestea au o structura si un veritabil rafinament comparate frecvent cu modul de fabricare a sandalelor moderne. Exemplare ale sandalelor Fort Rock se afla la Muzeul de Istorie Naturala si Culturala al Universitatii din Oregon.
– În nord-vestul Australiei, lânga Muntii Kimberley, cercetatorii au descoperit gravuri curioase asemanatoare reprezentarilor asiriene si egiptene. O figura de aproximativ doi metri se afla în mijloc si, ciudat, e reprezentata orizontal, desi în pozitie de mers.
Purtând o mitra asemanatoare cu cele ale faraonilor, imaginea barbatului este total diferita de formele umane subtiri si suple pictate de obicei de aborigenii australieni. Suntem din nou pusi în fata unui mister: oamenii din Orientul Mijlociu sau din Asia au ajuns în Australia Centrala în urma cu multe mii de ani? Si, daca da, prin ce mijloace?
– Picturile rupestre din Muntele Brandberg (Africa de Sud-Vest) prezinta împreuna barbati de culoare si femei albe, al caror tip european este accentuat si de vopseaua deschisa care le acopera pielea si cea a parului, rosu sau galben.
Unii arheologi presupun ca aceste tinere erau „exploratoare” venite din Creta sau Egipt în urma cu aproximativ 3.500 de ani, iar o opinie frecvent exprimata face trimitere la posibila lor apartenenta de civilizatia minoica ori de cea cretana.
– Au avut oamenii din era glaciara suficiente facilitati tehnice pentru a „modela” fortat coltii enormi, curbati, ai mamutului? Pâna când dr. Otto Bader a descoperit în Rusia, într-un mormânt din situl Sungir, harpoane confectionate din puternicii fildesi, niciun om de stiinta nu a crezut ca populatiile umane din preistorie s-ar fi putut pricepe la asa ceva. Si nu e tot!
Echipa lui Bader a descoperit, în acelasi loc, un ac de os, fata de care actualele noastre ace de otel sunt replici exacte, precum si mii de perle de fildes. La fel ca harpoanele, descoperirile dateaza de aproximativ 28.000 de ani. Drept urmare, existenta palpabila, complet neasteptata, a obiectelor create de om în astfel de timpuri stravechi a dus la revizuirea conceptelor consacrate despre tehnologia Epocii de Gheata.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii