Evul Mediul occidental, de rit romano-catolic, nu a cunoscut conceptul de „divort”. Mofturile maritale ale regilor erau mascate sub denumiri precum „anulari de mariaje” sau „repudieri” – reginele fiind „îmbrâncite” spre manastire sau esafod, dupa noroc. Mai pe sleau spus, alungarea reginei era posibila si regele îsi continua domnia alaturi de alta femeie aburcata pe tron fara sa stie ce-o asteapta.

In perioada 2009-2013, Ministerul Apararii al Regatului Unit a desecretizat, înainte de termen, 210 dosare OZN, continând peste 55.000 pagini de documente. Ele au fost realizate, începând din 1967, de „Secretariatul 2” al Directiei de informatii militare DI55. La sfârsitul acestei actiuni, unul dintre consultantii care au participat la ea, jurnalistul Dr. David Clarke, a primit asigurari ca alte câteva dosare OZN, ramase nedesecretizate, vor urma si ele cât de repede.

Dupa expunerea la soare pielea are nevoie de ingrijiri speciale, pentru a ramâne supla, hidratata si a preveni arsurile. Expunerea prelungita la soare, mai ales la ore nepotrivite, poate avea si consecinte neplacute, cum ar fi inrosirea si descuamarea pielii. Preventiv se folosesc produse calmante si hidratante, cum este, de exemplu, crema sau gelul cu aloe vera.

Apocalipsa dezlantuita la mijlocul verii în Grecia prezinta, pentru omul obisnuit si neinformat (sau „informat” de televiziunile comerciale hamesite dupa mult-râvnitul rating suprem si artizane de stiri „incendiare”!!!), o serie de detalii mai greu de înteles si de interpretat corect.

Sugerând deopotriva eleganta si putere, Manastirea Ieronimilor este cel mai prestigios monument de cult din capitala Portugaliei. Aflata in apropierea Turnului Belem si a Monumentului Descoperirilor (Navigatorilor), manastirea este unul dintre simbolurile Lisabonei. Constructia ei a inceput in 1502 când regele Manuel I a hotarât sa ridice un asezamânt magnific dedicat Ordinului Sfântului Ieronim, pe locul in care Henric Navigatorul inaltase la rândul sau un sanctuar in 1460. Cladirea a fost considerata cea mai neobisnuita si mai frumoasa din Lisabona, o capodopera a stilului manuelin, glorificând marile descoperiri.

„Et in Arcadia Ego” – si eu am fost în Arcadia – este, dupa opinia noastra, un motto potrivit pentru a ne înfrupta din bogatia spirituala a mesajelor transmise posteritatii de capodoperele lui Nicolas Poussin. Un francez contemporan cu Rubens – marele reper al splendorii barocului – care a avut o personalitate distincta, un talent impresionant si o tenacitate plina de demnitate cu ajutorul careia si-a facut loc printre monstrii sacri ai picturii de la Roma si din Paris.

Nu mai este de mirare ca, pretutindeni pe planeta noastra, se fac periodic descoperiri uluitoare a unor obiecte din vechime, în fata carora cei mai multi istorici, arheologi, paleontologi, lingvisti ridica din umeri, nestiind sa explice logic cum e posibil sa existe „asa ceva”. Asa se face ca elevii învata în scoli cam ce cred unii semeni mai scoliti despre anumite lucruri, evenimente, fenomene, si nu neaparat despre ce sunt în realitate acestea...

Unii zic ca da, altii sustin ca nu. Mai mult decât atât, cum România pare a fi un poligon medical în care sarea este o „arma” prezentata drept binefacere, dar numai daca e iodata (altfel, ne paste o sanctiune usturatoare!), exista chiar medici care se opun vehement acestei practice, aducând argumente credibile în sprijinul pozitiei lor. Deocamdata însa, vrând-nevrând, trebuie sa ne supunem versiunilor oficiale, luând drept litera de lege ceea ce ne spun specialistii în nutritie; si în alte probleme de sanatate, cum ar fi unele afectiuni ale inimii si circulatiei sangvine, ale rinichilor si asa mai departe.

La editura Humanitas Fiction a aparut recent volumul În numele familiei scris de Sarah Dunant, în traducerea Irinei Bojin. Noul roman al scriitoarei britanice „exploreaza apogeul si declinul figurilor faimoase din familia Borgia”, a carei ascensiune la putere a fost evocata de Sarah Dunant în bestsellerul Sânge si splendoare.

Avem sansa de a trai într-o tara democratica, libera si ca atare de a vedea aproape toate filmele produse în lumea larga. Altii însa nu au aceasta sansa si paradoxal e faptul ca exista interdictii asupra anumitor pelicule chiar si în tari la care nu ne-am astepta sa impuna asemenea restrictii. Care sunt acele productii cinematografice considerate „primejdioase” si ca atare puse la index în anumite state de pe glob va propunem sa descoperim împreuna, în cele ce urmeaza.