Putini dintre noi stiu cum este creat si structurat un parfum. Are parfumul o …inima? In industria de parfumuri se sustine ca acesta este viu. Aroma caracteristica fiecarui parfum e supranumita „inima” lui. Ea poate contine nuante calde, florale, care încep sa se simta dupa abia 20 de minute de la pulverizare si pot persista aproape o ora. Parfumul este ultimul detaliu dintr-o toaleta eleganta si stilata.
Miresme complexe
Daca oamenii recunosc doar patru gusturi de baza – dulce, acru, amar si sarat –, ei bine, mucoasa olfactiva este mult mai dezvoltata. Ea are aproximativ 350 de receptori olfactivi diferiti. Se presupune ca numai moleculele specifice de arome pot fi identificate de acesti receptori care stimuleaza senzatia în creier. Aromele puternice si complexe activeaza simultan un numar destul de mare de receptori, în acest timp amplificându-se multitudinea de mirosuri perceptibile. Stiti câte miresme poate distinge un nas fin? Peste 10.000!!!
Parfumurile sintetice la întrecere cu cele naturale
Secole de-a rândul, creatorii de parfumuri au fost nevoiti sa se foloseasca exclusiv de componente naturale, multe dintre ele gasindu-se foarte rar. Cercetarile în domeniu au trezit mult interes altfel ca s-a trecut la parfumurile sintetice odata cu fabricarea vaniliei (1874) si a moscului (1888). Din 1930 Badische Anilin und Soda Fabrik (BASF) a început sa produca parfumuri cu alcool feniletilic, o substanta identic-naturala din uleiul de trandafir cu miros de lemn de trandafir si petale de trandafir.
Anii au trecut, cercetarile în aceasta directie au continuat si, prin anul 1960, aceeasi companie a adoptat ca baza pentru productia de vitamine si arome chimice citralul. Un compus cu aroma placuta de lamâie si cu deosebite calitati anti-microbiene. Imediat a fost folosit în industria producatoare de parfumuri, în sintetizarea vitaminei A, a ionului si methyliononului, cu scopul de a fortifica uleiul natural de lamâie si chiar pentru a masca mirosul fumului. În prezent, pe plan mondial exista aproximativ 3000 de arome produse pe cale sintetica.
Citralul sintetic, echivalentul corespondentilor naturali?
Aproape toate cremele, detergentii, sampoanele aflate pe piata, pentru a capata un miros placut, necesita cantitati reduse de compusi aromatici fini. Unul dintre acestia este citralul. Pentru ca întotdeauna oamenii vor avea nevoie de produse pentru baie sau pentru spalat, producatorii citralului (BASF din Germania) s-au gândit sa intensifice cercetarile astfel ca s-a ajuns ca pe lânga aromele din familia citralului sa fie create si altele, cum ar fi, de exemplu, oxidul de trandafir, o componenta a aromei de trandafir utilizat si ca „intensificator de aroma”.
Citralul sintetic nu reda doar mireasma de citrice. Prin unele modificari aduse structurii moleculare, cercetatorii de la BASF au obtinut miresme florale (linalolul, care miroase a lavanda si geraniolul, care miroase a trandafir). „Aceste miresme florale au structuri moleculare foarte asemanatoare. Toate trei au structura identica, formata din zece atomi de carbon, si, ca o caracteristica speciala, un atom de oxigen. Diferenta majora este reprezentata de pozitia exacta si de tipul de legatura ale oxigenului” avea sa explice doctorul Klaus Ebel, manager de cercetare în cadrul BASF.
Din punct de vedere chimic, aceste arome reprezinta exact echivalentul corespondentilor naturali. Nici cel mai fin nas nu poate detecta diferenta dintre cel natural si cel sintetic. Aromele sintetice, identice cu cele naturale au avantajul ca se vor putea produce în cantitati necesare pentru industria de parfumuri la un pret acceptabil. Si totusi, specialistii în arome îsi folosesc nasul la maxim pentru fiecare amestec de ingrediente parfumate înainte de a fi trimise pe piata. Pâna la urma, dupa cum afirma chiar Alfred ten Haaf, specialist în evaluare senzoriala din cadrul Laboratorului analitic central al BASF, nici o analiza gaz-cromatografica din lume nu se poate compara cu rafinamentul nasului uman.
N. FLORIA
Comentarii