Mel Gibson cel mai sexy… familist din lume

          Nimic nu-l poate enerva mai mult pe Mel Gibson decât sa fie clasat drept „cel mai sexy barbat din lume”. Ar prefera sa se spuna despre el ca este cel mai normal om de pe planeta sau cel mai convins familist al Terrei.

          Nimic nu-l poate enerva mai mult pe Mel Gibson decât sa fie clasat drept „cel mai sexy barbat din lume”. Ar prefera sa se spuna despre el ca este cel mai normal om de pe planeta sau cel mai convins familist al Terrei. Considera ca acesta este adevarul cel mai puternic despre el, sustinut de argumente concrete: este casatorit cu Robin de peste 20 de ani, este tatal a sapte copii, este un catolic profund convins, care face tot posibilul sa nu lipseasca de la slujbele de duminica. El însusi este descendentul unei familii numeroase (al saselea din 11 copii), iar traiectoria carierei lui actoricesti poarta, din punctul sau de vedere, amprenta bucuriei resimtite de fiecare nou moment de paternitate. În 1981, pe când turna „Gallipoli” i se nastea primul copil, în 1983, în timp ce lucra la „Un an de cumpana”, veneau pe lume gemenii, în 1984, când Mel Gibson era „Mrs. Soffel”, aparea al patrulea copil, al cincilea a aparut în 1987, o data cu „Arma mortala”, al saselea în 1990, în perioada „Air America”, iar cel de-al saptelea în 1999, o data cu „Hotelul de un milion de dolari”.
          
          Fermierul si starul
          
           În unele… variante ale biografiei actorului, se spune ca parintii actorului, nascut în Statele Unite, au parasit America, îndreptându-se spre Australia unde s-au stabilit, pentru a-si salva baietii de la iminenta încorporare în armata în vederea trimiterii în razboiul din Vietnam. E un alt lucru care îl enerveaza pe Gibson, asa ca, de câte ori are prilejul, dezminte. Dupa cum sustine, tatal sau a suferit la acea vreme un accident de munca si a decis sa o ia de la capat într-o alta tara. A ales Australia, aflata în plina dezvoltare economica, avida de forta de munca. Problema cu armata a fost… un avantaj secundar: acolo, vârsta de încorporare este 20 de ani si nu 18 ca în Statele Unite. Evident ca Mel Gibson a ramas foarte legat de tara în care a trait de la vîrsta de 12 ani, cât avea atunci când familia sa a emigrat. În Australia, la Tangambalanga, unde si-a cumparat o ferma de peste o suta de hectare e raiul pe pamânt, pentru el si familia lui. Locuieste si se simte acasa si în Statele Unite, dar asta numai în perioadele de lucru, în rest prefera tihna fermei lui, situata la mii de kilometri de agitatia de la Hollywood. Face tot posibilul sa munceasca pe rupte doar sase luni din an, apoi sa stea deoparte (si departe) si, împreuna cu ai sai, sa faca tot ce viseaza sa faca, dar nu are timp, în perioadele de filmari. Adica, sa-si intre în rolul de… fermier asezat, sa duca o viata obisnuita de familie, în care gesturile marunte sa însemne mult, sa calatoreasca, fascinat fiind în special de America de Sud, sa mediteze în voie în propria-i gradina… Pe masura ce anii se adauga vârstei sale, simte ca pretul acestor lucruri e din ce în ce mai mare.
          
          Un tata ca-n filme
          
          Nimic nu-l deranjeaza mai mult pe Mel Gibson decât falsa parere a unora ca, desi are multi copii, statutul sau de star nu-i permite sa se ocupe de ei ca un tata obisnuit. „Cine poate sti daca eu ma ocup sau nu de copiii mei?, spune cu revolta actorul. Copiii petrec mai mult timp cu ei decât multi alti barbati care au o slujba cu program regulat. Copiii sunt de obicei în apropierea locului unde turnez, week-end-urile le petrecem împreuna, serile de asemenea. Cel mult, se poate spune ca au o viata… aproape normala.”
           În cel mai nou film al sau, „Patriotul” (regia Ronald Emmerich), în jurul lui Mel Gibson, prototipul eroului din filmele de actiune, se tes povesti care aduc în discutie ideea… de eroism, de patriotism si, nu în ultimul rând, de sacrificiul pe care un tata îl poate face pentru copiii sai. Actorul da viata unui personaj pacifist, angajat totusi în razboiul de independenta american, doar de dragul fiului sau mai mare care decide fara voia tatalui sa se înscrie în rândul patriotilor. Rolul i-a fost initial propus lui Harrison Ford, dar acesta l-a refuzat, deoarece personajul pe care trebuia sa-l interpreteze este nu doar un erou, ci si capul unei familii numeroase, situatie mai putin obisnuita pentru Ford, care nu s-a vazut turnând un film, înconjurat de o droaie de copii. Lui Mel Gibson în schimb, colaborarea cu micii actori n-avea decât sa-i faca o mare placere, profitând si de experienta personala de a-si îndeplini cu succes rolul de tata.
          
          Razboinicul cu idei pacifiste
          
           În ceea ce priveste ideea unui personaj pacifist angajat în lupta – acesta este un… paradox care si-a facut de mult timp loc în destinul lui Gibson. În fond, succesul pe care se bazeaza cariera sa artistica e construit pe roluri de luptator, cu arma în mâna, în slujba unor cauze diferite, de obicei pozitive, dar care, pentru a fi duse la îndeplinire, presupun suprimarea de vieti omenesti. Pe de alta parte însa, Gibson este, ca si Benjamin Martin (eroul din „Patriotul”) un om de-a dreptul sedus de ideile pacifiste. În plus, chiar daca actorul traieste si în Satele Unite si în Australia, se considera un patriot american, gata sa-si apere fericirea si bunastarea lui si, implicit, a tarii al carei cetatean este.
           „În ce ma priveste – spune actorul – notiunea de patriotism are un anume sens. Toata lumea cauta fericirea, nu exista o singura fiinta pe aceasta planeta care sa nu faca orice pentru a obtine-o. Daca mediul în care traiesti, locul acela unde ai gasit un minimum de fericire si de bunastare e amenintat, dorinta neconditionata de a-l apara se cheama pentru mine patriotism. E un lucru simplu, care face parte din noi, de aceea patriotismul nu va muri niciodata. Deci chiar daca esti o fiinta cu idei pacifiste, poti deveni razboinic. Problema este legata de moralitatea unui razboi, daca el este just sau injust. Din punctul meu de vedere, un razboi are o justificare doar daca tara si poporul tau se afla sub amenintarea de a fi cotropite, daca existenta lor e pusa în pericol. În Asia de Sud-Est, de exemplu, majoritatea razboaielor sunt politice, cu alte cuvinte un mijloc de a face avere. Or, nu e admisibil un razboi facut doar cu scopul de a umple conturile bancare ale unora.”
          
          Eroul de fiecare zi
          
           „Si notiunea de erou pentru mine are un sens precis, desi mult mai larg decât cea vehiculata în general. Când se vorbeste de eroism, gândul se îndreapta automat catre barbatii care au luptat într-un razboi si care si-au sacrificat viata în numele unei cauze. Acei oameni sunt ridicati la rangul de martiri si de sfinti. Drept recunostinta, pretutindeni în lume sunt înaltate monumente care le cinstesc memoria. Notiunea de eroi cu ei se identifica, desi aproape fiecare om în parte, fie el barbat sau femeie, da zilnic dovada de eroism, în sensul definitiei: eroul este cel care se sacrifica, într-un fel sau altul, pentru altii. Asta presupune sa poti sa-ti domini teama, slabiciunile, defectele. Eroismul consta în primul rând în cucerirea, supunerea propriei tale fiinte. În acest sens, unii dau dovada de eroism în fiecare zi, altii niciodata. Dar, în sinea lui, fiecare stie daca este un erou sau nu, fara sa astepte ca altii sa-l numeasca erou. Dupa mine, desi femeile au putine reprezentante ridicate la rangul de eroi ai planetei, merita din plin acest titlu prin sacrificiul lor de fiecare zi. Adesea, femeile dau dovada de mult mai mult eroism decât unii barbati. Sa ne gândim doar la cele care îsi duc viata alaturi de barbati macinati de vicii, adevarati monstri, dar pe care ele îi iubesc si îi apara pâna la sacrificiu.”
          
          Seducatorul misogin
          
           Întotdeauna s-a spus despre Mel Gibson ca dispune de simtul ironiei si al umorului, dar rareori s-au exploatat suficient de mult aceste calitati ale lui în filme înscrise în registrul comediei. Iata însa ca în prezent actorul lucreaza la un asemenea film, „What Women Want” (de Nancy Meyers), o comedie în care personajul sau este un misogin care, în urma unui accident (se electrocuteaza) descopera ca are capacitatea de a citi gândurile ascunse ale femeilor. Este ceea ce-si doreste orice barbat! Din nefericire, pentru Mel Gibson acest noroc se transforma într-un adevarat cosmar, ce genereaza situatii suculent amuzante din perspectiva spectatorului. De ce n-a abordat prea des Mel Gibson acest gen? „E dificil sa reusesti în comedie. Rareori scenariile sunt cu adevarat bune. E mai usor sa scrii drame. Cred însa ca, fie ca e vorba de drama sau de comedie, important este sa oferi momente veridice, în care spectatorul sa se recunoasca, sa-l faca sa plânga, sa râda sau sa mediteze. În fond limita e foarte subtire. Totul e cum prezinti situatia.”
          
          Ascuns în spatele rolului
          
           Când Mel Gibson se supara pe cei ce pretind ca-l cunosc si îsi permit în consecinta sa-i aplice etichete stie de ce o face si, uneori, încearca sa le explice si altora, pentru a-i feri de capcane: „Când joc, oamenii nu pot sti cum sunt eu în realitate. Pe ecran transpar doar câteva trasaturi ale personalitatii mele, oricum nu cele cu adevarat dominante, înfipte în ungherele cele mai profunde si obscure ale sufletului. În filme, nu sunt eu, cel real. De exemplu, în realitate, eu n-as putea sa masacrez pe cineva cu un tomahawk, asa cum o fac în „Patriotul”. Dar, ca actor sunt în stare sa conving spectatorul ca sunt capabil sa comit un asemenea lucru. De fapt, pentru mine, fiecare rol este o forma de terapie. În film sau pe scena teatrului, îmi exorcizez demonii din mine, fara sa ranesc însa pe nimeni”.