Anul Nou este una dintre cele mai vechi sarbatori din lume, cunoscuta chiar din timpul vechiului Babilon. Multa vreme in lumea crestina Anul Nou era sarbatorit, mai intai, in timpul Echinoctiului de iarna si apoi de Craciun. Din punct de vedere religios, data de 1 ianuarie a fost stabilita ca prima zi a anului in 1691 de catre Papa Inochentie al XII-lea. Ceremonialul difera de la o tara la alta si popoarele serbeaza Anul Nou in alta zi a anului. In Egiptul Antic sarbatoarea era legata de iesirea Nilului din matca, pe la sfarsitul lui septembrie, eveniment care aducea recolte bogate. Mai aproape de zilele noastre, in Iran, Anul Nou se sarbatoreste pe 21 martie. Cu cateva saptamani inainte, oamenii pun seminte de grau la incoltit, asa cum facem noi de Sfantul Andrei. Graul creste si este pus pe masa de sarbatoare.
Hindusii serbeaza ei insisi Anul Nou la date si in moduri diferite. In Bengalul de Vest oamenii se impodobesc toti cu flori colorate, in sudul Indiei mamele pregatesc pentru copii cutii cu daruri la care cei mici trebuie sa ajunga cu ochii inchisi, in India centrala se pun pe cladiri steaguri portocalii, in vestul tarii, in provincia Gujarat se pun mici opaite aprinse pe acoperisuri.
In Vietnam Anul Nou incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie. Se crede ca din fiecare casa cate un zeu se duce la cer unde raporteaza toate faptele bune sau rele ale membrilor familiei. El calatoreste pe un crap si de aceea, in ziua de Anul Nou, vietnamezii cumpara un crap viu, caruia ii dau drumul in apa.
In Coreea in noaptea de Ajun, oamenii nu trebuie sa doarma pentru ca le incaruntesc sprancenele pana dimineata. Casele sunt luminate in intregime, se mananca o prajitura traditionala de orez si spiritele rele sunt alungate prin aprinderea unor betisoare de bambus.
In China, Anul Nou, sarbatorit intre 21 ianuarie si 19 februarie este o „Sarbatoare a Primaverii” si are o vechime de circa 4000 de ani.
Cu cateva zile inainte se face curatenie in casa pentru a matura ghinionul, se vopsesc usile si ferestrele si sunt impodobite cu ornamente de hartie si cu versuri care ureaza fericire si viata lunga. Remarcabila in aceasta perioada este „Sarbatoarea Lampioanelor” in care o multime de oameni canta, danseaza si duc lampioane in urma unui dragon urias.
Desi in China traiesc 56 de comunitati etnice cu diferite traditii, toate respecta cu strictete asa-numita „Masa Reintregirii” in care toti membrii familiei se intorc la casa parinteasca, pentru masa din prima zi a anului.
In Tibet, Anul Nou se numeste Losa si se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie si inceputul lui februarie, cand e luna plina. Cu doua zile inainte in perioada numita „Gutar” se face curatenie in casa, dandu-se mare atentie bucatariei si curatandu-se cosul de funingine. In cea de a doua zi se merge la manastire, se fac daruri calugarilor, se folosesc torte si pocnitori pentru alungarea duhurilor rele. In ziua de Anul Nou se venereaza zeii din sanctuarele caselor si li se aduc ofrande.
In Japonia Anul Nou se sarbatoreste intre 1-3 ianuarie dar pregatirile incep de la mijlocul lunii decembrie. Se face curatenie in case si temple si se ornamenteaza cu crengi din pin sau bambus portile si chiar masinile. Copiii primesc bani in plicuri colorate, iar la miezul noptii clopotele bat de 108 ori, de 8 ori pentru anul vechi si de 100 de ori pentru cel nou.
In ziua de 2 ianuarie publicul poate oferi felicitari familiei regale. Suveranul si sotia sa ies in balcon adresand urari supusilor iar publicul are acces in gradina imperiala dar numai in urma unor programari facute cu trei luni inainte.
IRINA STOICA
Comentarii