Oricat ar parea de neplacut, minciuna, sustin psihologii, este o necesitate pe care, de-a lungul timpurilor, omul a fost obligat sa o accepte ca efect al dezvoltarii sociale si al societatii in general. Exista, oare, posibilitatea ca omul sa spuna intr-un dialog tot ce gandeste, indiferent de context sau cu cine vorbeste? Cu siguranta, nu. Este, practic, imposibil sa spui numai si numai adevarul. De aici, s-a ajuns la concluzia ca minciuna este o necesitate, o disimulare a realitatii, dar si o alternativa diplomatica. De cand minte omul si cand nu va mai minti, care este originea minciunii, care ii este chipul istoric si cum poate fi inlaturata din constiinta si din lume? Intrebari la care multe minti luminate au incercat sa raspunda. Unul dintre cei care au avansat o teza ingenioasa cu privire la originea minciunii, este ganditorul Constantin Georgiade.
El sustine ca primele forme ar fi biologice, asa cum se afla in planurile inferioare ale vietii primitive. Omul primitiv, in lupta pentru existenta s-a folosit de camuflare, simulare, momire, viclenie, toate nefiind altceva decat forme primare ale minciunii. La nivel biologic, cursele pe care omul le intinde, echivaleaza cu capacitatea lui de a insela.
Prefacatoria este lucrul cel mai natural cu putinta
Marea majoritate a oamenilor spun minciuni si o fac din reflex, instinctiv, pentru a proteja sau pentru a se apara pe sine, pentru a salva aparente, reguli sociale, relatii cu prieteni sau cu rudele. Minciuna este un „act defensiv” ne explica in cartea sa „Minciuna la copii si cum ii incurajezi sa spuna adevarul” psihologul J.D. Nasio. Potrivit unor studii publicate de „Psychological Science” copiii in varsta de numai trei ani pot sa-si ascunda dezamagirea in fata unui cadou urat, multumind politicos chiar cu surasul pe buze. A te preface, sustin oamenii de stiinta, este lucrul cel mai natural cu putinta. Dar ce se intampla, oare in creier cand omul spune o minciuna sau spune adevarul? Un grup de cercetatori din cadrul Universitatii Pennsylvania, condusi de Daniel Landgleben, a descoperit ca atunci cand oamenii spun minciuni sau adevaruri, se activeaza doua regiuni distincte ale creierului.
Folosind rezonanta magnetica imagistica, oamenii de stiinta americani au constatat ca zonele care joaca un rol important in atentie si autocontrol (parti din cortexul prefrontal si premotor) erau mai active la voluntarii participanti la studiu, care spuneau o minciuna. Daca adevarul este starea de raspuns normala a creierului, atunci minciuna cere cresterea activitatii creierului in regiunile implicate in inhibitie si control. Oamenii care mint se inrosesc. Insa, contrar teoriilor ce sustin ca dobandim minciuna genetic, psihologii sunt de parere ca prescolarii nu mint cu buna stiinta. Explicatia ar fi ca pana la 6-7 ani, ei nu stiu sa faca diferenta dintre adevar si minciuna.
Identificarea minciunii
Ceea ce se numeste „minciuna” in comportamentul copiilor, nu este altceva decat fabulatie, inchipuire. In felul acesta ei se apara de lumea urata a adultilor plina de minciuni autentice. Stiinta a adus o serie de „inovatii” legate de detectarea adevarului. Printre tehnicile de identificare ale minciunii am putea enumera, electroencefalogramele care monitorizeaza activitatea electrica a creierului, rezonanta magnetica ce masoara fluxul sangvin la nivelul creierului si inregistrarile termice ale temperaturii ochiului. Se spune ca ochii oamenilor care mint, se incalzesc.
Psihologul Robert Feldman, de la Universitatea din Massachusetts, unul dintre cei care a studiat timp de peste 25 de ani arta inselaciunii sustine ca „este foarte usor ca oamenii sa aiba succes si sa fie crezuti, desi spun minciuni. Unii oameni sunt buni mincinosi, iar altii nu mint bine, dar toti folosesc semnale diferite. Exceptand cazurile in care iti cunosti interlocutorul de multa vreme este foarte greu sa spui cand cineva minte sau nu”. Acelasi om de stiinta spune ca oamenii nu mint instinctiv, ci perfect constienti ca spun o minciuna, iar o mare parte din societate este conditionata de minciuni. In pofida faptului ca Feldman este un inversunat critic al minciunii, incercand prin cercetarile facute sa gaseasca formule prin care aceasta sa fie probata, renumitul psiholog sustine ca minciunile de zi cu zi faciliteaza relatiile sociale.
Chiar daca stim cu totii ca exista o arta a minciunii, iata ca s-a construit si arta detectarii minciunii. Cine stie, intr-o zi, oamenii de stiinta vor afla, cu adevarat, cum se poate vindeca acest rau uman, deoarece minciuna este trasatura cea mai relevanta a raului ce salasuieste in oameni.
IOANA FLORIA
Comentarii