Imagistica 3D a permis unei echipe de cercetatori (antropologi) francezi din cadrul CNRS sa reconstituie in detaliu un craniu al unui om de Cro-Magnon si creierul acestuia, conturandu-se ideea ca, de-a lungul timpului, creierul acestor oameni preistorici si al descendentilor lor, Homo Sapiens, s-a comprimat. Asemenea tuturor partilor moi ale corpului, creierul nu se fosilizeaza. Dar, in timpul vietii individului, lasa amprente asupra suprafetei interne a craniului (denumita endocraniu) sub forma unor minuscule adancituri sau excrescente. Pe baza acestor microreliefuri, cercetatorii au reusit sa determine limitele diferitelor arii ale creierului.
Obiectul utilizat a fost un craniu de Cro-Magnon, vechi de 28.000 de ani, descoperit in 1868 intr-un sit din Dordogne (Franta) care a fost supus in partea interioara unei scanari pentru a i se masura toate reliefurile, grosimea, pentru a scoate in evidenta straturile constitutiei interne, prezenta bulelor de aer si a canalelor semicirculare. Craniul a fost apoi reprodus prin tehnica imagisticii virtuale 3D si comparat cu altele apartinand unor indivizi din paleoliticul superior, cu o vechime de 20.000-30.000 de ani, si cu 100 de cranii apartinand unor barbati actuali. Si asta, pentru a a fi studiate variatiile de forma si marime ale endocraniului.
Apoi, cercetatorii au reprodus creierul prin aceeasi tehnica imagistica, punandu-se in evidenta sinusurile venoase, retelele meningiene si lobii creierului, apreciindu-se faptul ca acesta avea 2550 cm3 fata de 1350 cm3 in cazul omului modern (asadar, stramosii nostri aveau endocraniul cu15% mai voluminos decat al nostru).
S-a ajuns la concluzia ca, in ultimii zeci de mii de ani, creierul s-a comprimat in zonele din fata si din spate, pierzand 7,7% din lungime, 3,4% din inaltime si 4-5% din volum, procesul de diminuare a creierului continuand pana la aparitia omului modern. S-a observat si faptul ca lobii frontali au reculat iar cei parietali s-au lungit. Creierul s-a adaptat asadar la diminuarea volumului cutiei craniene, fara sa poata fi insa identificata cauza acestui fenomen. Desi e imposibil de interpretat functionarea creierului acestor oameni preistorici, cercetatorii considera ca, in linii mari, capacitatile cognitive potentiale erau compatibile cu cele ale omului modern.
In timp ce, in cazul hominizilor, din urma cu 4 milioane de ani, creierul avea tendinta de a se mari, in cazul omului de Cro-Magnon si a lui Homo Sapiens acesta a avut tendinta de a se comprima. Consecinta acestui spatiu disponibil din craniu a fost formarea de noi conexiuni cerebrale.
DORIN MARAN
Comentarii