Perlele negre, cu irizari colorate sidefate, constituie o emblema a bogatiilor rafinate ale polinezienilor. Provin din stridii cu valvele negre (Pinctata margaritifera) cultivate in Pacific. Polinezia Franceza domina actualmente piata mondiala pentru ca in apele sale (in lagune) se gasesc din abundenta stridii mici pe care le recolteaza si le cresc in rezervatii acvatice. Pentru a obtine perle perfecte, specialistii recurg la tehnici complicate de grefare si de selectie genetica a stridiilor donatoare de perle care sa nu respinga grefonul.
Totul se face cu instrumente sterilizate intr-un mediu aseptic. Operatiunea e extrem de delicata. In primul rand se decupeaza o parte din tesutul (din mantaua) unei stridii donatoare sub forma unor mici fasii de un milimetru latime si un centimetru lungime, din care se obtin aproximativ 10 grefoane. Fiecare dintre ele e introdusa in „buzunarul” perlier al unei stridii receptoare impreuna cu o minuscula bila (prelucrata) din sidef prelevat din cochilia scoicilor de apa dulce (in special a celor din fluviul Mississippi).
Grefonul supravietuieste in „buzunarul” perlier, se dezvolta, formand o manta in jurul bilei de sidef pentru a se proteja de acest corp strain. Dupa aproximativ 2-3 ani, la maturitate, diametrul perlei care se dezvolta prin depunerea de sidef in jurul grefonului, ajunge la aproximativ 10-12 milimetri.
Aceasta activitate s-a dezvoltat spectacular incepand cu anii 1980. O serie de locuitori ai insulelor s-au lansat in perlicultura, realizand tot mai multe crescatorii. Dar perlele obtinute erau de mici dimensiuni, cu un diametru mai mic de 6 milimetri si in mare parte imperfecte, vandute cu 3 euro gramul. Supraproductia a scazut preturile, afacerile devenind nerentabile (piata care inghitea 80% din perle era cea chineza).
Specialistii francezi s-au mobilizat pentru a obtine perle mari, de cea mai buna calitate care sa fie vandute la preturi atractive. Aceste minuni ale naturii de dimensiuni mai mici, se mai gasesc si crescatoriile din largul coastelor statului Zanzibar si ale Americii de Sud.
DORIN MARAN
Comentarii