Aflata in sud-vestul Peninsulei Anatoliene, pe locul pe care se ridica acum cunoscuta statiune balneara turceasca Bodrum, asezarea a fost locuita inca de acum 3000 de ani i.Hr. de carieni. Numele originar al orasului era Alukariassa, insemnând „cetatea luminilor”. Acesta a fost schimbat cu vremea in Halicarnassos asa cum aflam din cea mai veche descriere a zonei, facuta de cunoscutul istoric grec Herodot, nascut aici. Populatia intregii tari numita Caria a crescut, odata cu sosirea unor valuri de pelasgi si lelegieni care au imigrat in sud-vestul Anatoliei.
Locuitorii au dezvoltat un important comert martim cu Fenicia, Insulele Egeene, Cipru si Egipt. In secolul al VI-lea i.Hr. intreaga zona a intrat sub suveranitate lydiana, urmata de dominatia persana. La scurta vreme dupa ce Caria a intrat sub stapânire persana, conducerea a fost preluata de satrapul Mausol, care a domnit intre 377-353 i.Hr. si care a mutat capitala tarii de la Milassa la Halicarnas, datorita pozitiei defensive mult mai favorabile a acestui oras si a legaturilor sale cu orasele aliate.
In timpul lui Mausol, orasul atinge cea mai mare dezvoltare, fiind cunoscut ca unul dintre focarele culturii ionice in Asia Mica. In timpul acestei perioade, orasul a câstigat o batalie maritima impotriva rodienilor si a rezistat glorios in fata macedonenilor. Dupa moartea lui Mausol a urmat la tron sotia sa, Artemisa, care i-a ridicat un monument funerar devenit celebru si considerat una dintre „Cele 7 Minuni ale Lumii Antice”.
Zona a fost apoi ocupata de egipteni, de pirati si, pe la mijlocul secolului I i.Hr., a intrat sub jurisdictie romana. Orasul a cunoscut o stagnare in timpul epocii bizantine, dar a devenit adapost pentru Cavalerii de Rodos in timpul Evului Mediu. In secolul al XIII-lea a fost cucerit de turcul Mentes Bey si revendicat ulterior de cavalerii din Rodos. In cele din urma, in 1522 a fost cucerit de otomani.
Astazi cele mai reprezentative relicve ale Antichitatii sunt pastrate in Muzeul Regal Carian. Emblema orasului ramâne insa mormântul lui Mausol. Din nefericire a fost distrus, incepând din anul 1402, de Cavalerii de Rodos (Ioaniti) care au inceput sa construiasca in apropiere Castelul Sfântul Petru, cu pietre din mausoleu. In 1472 edificiul era deja ruinat, dar din descrierile antice, din pietrele ramase si reconstituirile ulterioare se stie ca acesta era construit la jumatatea pantei unei coline in semicerc, la nord de Agora. Se vedea bine atât din centrul orasului cât si de pe mare. Constructia era inconjurata de o esplanada patrata, cu latura de 103 metri si accesul se facea printr-o serie de rampe si terase.
Monumentul avea o forma dreptunghiulara, este asezat pe un subasment de piatra verde, placat cu marmura. Partea superioara a mausoleului este din marmura alba si aici exista o incapere patrata (cella), iar mormântul regal se afla intr-o camera mortuara plasata sub monument. In jurul monumentului era o galerie cu 36 de coloane ionice, câte noua pe latura mica si 11 pe latura mare, intre coloane fiind plasate statui, reprezentând oameni sau animale. Deasupra se afla un acoperis piramidal alcatuit din 24 de gradene având in vârf o cvadriga trasa de patru cai, in care se gaseau statuile lui Mausol si ale Artemisei.
Astazi, la est de mausoleu sunt expuse câteva basoreliefuri reprezentând scene mitologice. In fata Acropolei au supravietuit si ruinele fostului teatru, iar la sud de acesta sunt ruinele Templului lui Apollo. In port exista de asemenea o fântâna straveche, iar in extremitatea peninsulei se afla castelul construit de Cavalerii de Rodos, expunând blazoanele acestora, dintre care 249 s-au mentinut pâna in zilele noastre. Exista si un muzeu al arheologiei submarine, unic in Turcia, expunând obiecte gasite in adâncul marii.
Orasul din zilele noastre este o asezare eleganta, o multime de turisti venind aici pentru izvoarele termale, plajele elegante, sporturile nautice scufundarile, restaurantele luxoase. Nimeni nu uita insa gloria trecutului de care autoritatile si locuitorii sunt mândri, ca parte a istoriei lor.
IRINA STOICA
Comentarii