David M. Jacobs Ph.D., pâna în 2010 profesor permanent la Universitatea Temple din Philadelphia, si-a obtinut doctoratul în stiinte istorice în 1973, cu o teza intitulata „Controversa OZN în America” (The UFO Controversy in America) Opinia sa este ca s-ar putea ca rapirile sa constituie cheia pentru întelegerea întregului fenomen OZN. În 1993 David Jacobs a publicat volumul Secret Life, Firsthand Documented Accounts of UFO Abductions, urmat de The Threat, în 1998. În ele Jacobs sustine, pe baza examinarii a 110 cazuri, ca fenomenul OZN se însoteste cu un imens experiment genetic, prin care o rasa nepamânteana realizeaza hibrizi meniti sa înlocuiasca treptat omenirea.
Ar fi fost greu ca o activitate într-un domeniu atât de straniu sa nu se loveasca si de câteva întâmplari, controversate pâna la criza, care sa îi umbreasca realizarile. Problemele lui Jacobs i s-au tras de la una dintre persoanele examinate de el, pe nume Emma Woods. Nascuta în Africa, divortata, fara copii, ea avea putine relatii sociale. Nu lucra, primind o indemnizatie de dizabilitate pentru „alergii”. Emma sustinea ca în copilarie (anii 1961-1970) era vizitata, în dormitorul ei, în timpul noptii, de un ins micut, non-uman, pe care obisnuia sa-l numeasca Derras. Apoi, ca adolescenta, în a doua parte a anilor saptezeci, aparea uneori în dormitorul ei o figura înalta, slaba, purtând o mantie si o gluga. Comunica cu ea telepatic si odata i-a dat o cheie metalica pe care ea a si gasit-o dimineata pe perna. Pe la mijlocul anilor nouazeci, aparent ea a suferit si o rapire. Acum era vizitata aproape noapte de noapte de „hibrizi” cu înfatisare umana si îsi nota detaliile acestor vizite în scris.
Timp de aproape zece ani, între 1992 si 2002, Emma a frecventat un psihoterapeut, care în 2002 l-a contactat, în numele ei, pe Prof. David Jacobs. Catre sfârsitul anului 2004 Emma i-a trimis lui Jacobs, un pachet cu peste 700 pagini de note privind situatiile stranii prin care trecuse. Dr. Jacobs nu mai primise niciodata un asemenea volum de date. Între decembrie 2004 si februarie 2007, el a efectuat cu Emma 91 regresii hipnotice, în timpul a 37 sesiuni de hipnoza. Sesiunile au durat, în medie, aproximativ cinci ore. Jacobs a declarat ca ea era una dintre cele trei persoane cu care a facut cea mai extinsa investigatie prin hipnoza. Situatia era cu atât mai aparte cu cât cei doi nu s-au întâlnit niciodata; întrucât îi desparteau 8000 de mile, toate sesiunile, înregistrate pe banda, s-au desfasurat prin telefon (ea avea o gratuitate), situatie din nou unica în practica Dr. Jacobs. Între altele, faptul ca nu putea vedea expresiile faciale în timpul rememorarii incidentelor, constituia un dezavantaj.
La sugestia lui Jacobs, în 2004 Emma s-a înregistrat cu o camera video în timpul somnului si a pus camera video în fereastra timp de câteva saptamâni, capturând „un numar de aparitii ciudate”. În plus, a început sa adauge la notele ei tot mai multe detalii, inclusiv ce anume visa, în ideea ca unele vise ar putea fi resturi din rapiri mascate. În 2005 Emma a acceptat propunerea lui Jacobs de a-si posta toate aceste informatii pe site-ul lui, evident cu pastrarea anonimatului. La putin timp dupa aceasta, Jacobs a început sa primeasca, prin administratoarea site-ului, pe nume Elizabeth (pseudonim), mail-uri si mesaje amenintatoare, aparent de la niste „hibrizi”, privitor la experientele Emmei. Ea a început sa suspecteze ca ar fi vorba de o înselatorie pusa la cale de Elizabeth, drept pentru care îi dadea telefoane lui Jacobs, chiar de cinci ori pe zi, inclusiv la ore nepotrivite. Profesorul, speriat de escaladarea evenimentelor, a încercat sa întrerupa relatiile cu Emma. Vazându-se abandonata, ea a început sa-l acuze pe Jacobs în public, spunând ca a încalcat etica, prin efectuarea hipnozelor prin telefon, sau prin posibile sugestii asupra ei. În 2008, apoi în 2010, ea a trimis plângeri la Universitatea Temple, unde Jacobs lucra de 35 de ani, apoi în octombrie 2009 la Departamentul SUA pentru sanatate si servicii sociale. Anchetele care au urmat nu i-au dat dreptate, dar ea a perseverat, fiind la ora actuala pe punctul de a fi încadrata la paragraful de hartuire, conform legii în vigoare în Pennsylvania.
Presa de scandal atât astepta. Au aparut imediat titluri de tipul „Cine prezinta un pericol mai mare – nepamântenii sau investigatorii lor?”. În urma acestei campanii de defaimare, Dr. Jacobs care a tacut mult timp, a fost silit sa reactioneze în sfârsit în aprilie 2010 pe site-ul organizatiei ICAR, al carei director este, aratând ca în cele peste 1000 de regresii hipnotice, asupra a circa 150 de persoane, începând cu 1986, e prima data ca este supus unor astfel de reprosuri.
Mai nou, Emma a trimis un dosar cu acuzatii tuturor membrilor comunitatii OZN de limba engleza pe care i-a putut identifica. Între acestia s-au gasit si unii care, mai putin deschisi spre problematica rapirilor, s-au grabit sa jubileze, spunând – iata, metodele si teoriile lui David Jacobs sunt discutabile.
DAN D. FARCAS
Comentarii