Inconjurat de un parc imens, Palatul Linderhof este unul dintre cele mai cunoscute ansambluri arhitectonice din secolul al XIX-lea. „Vila regala”, cum i se mai spune, a fost singura constructie pe care Ludwig al II-lea de Bavaria (1845-1886) a putut sa o termine in 1878. Este evidenta aici influenta arhitecturii franceze, atât in realizarea palatului, cât si a parcului, influenta care a fost simtita in multe alte constructii din Germania. In spatele fatadei baroc poate fi admirata o intreaga lume rococo, etalând motivele ornamentale din timpul lui Ludovic al XV-lea al Frantei.
Creatia lui Ludwig a avut ca model si contructiile realizate de propriii sai inaintasi, cunoscute din copilarie, asa cum erau Castelul Amalienburg din Nymphenburg, sau camerele elegante din Resedinta din München. Bogatia ornamentatiilor cu multe elemente sculpturale i-au sugerat suveranului nu ideea de a le imita ci dorinta de a le depasi. De aceea el a creat interioare si un parc in care fiecare element demonstra maiestrie si un incomparabil gust artistic.
Lucrarile au inceput in anul 1870 iar locul ales in acest scop a fost cunoscutul Ammergan din Muntii Alpi, având ca model Micul Trianon de la Versailles, realizat dupa planurile lui Ange-Jacques Gabriel, probabil cel mai mare arhitect francez al secolului al XVIII-lea. Mai mult o vila decât un palat, Linderhof are numai patru ferestre in registrul superior al fatadei principale. In interior exista o sala a oglinzilor si un dormitor oficial, la fel de elegante cum sunt cele de la Versailles, dar bogatia lambriurilor, a sculpturilor si a tapiseriilor face sa se resimta mai mult scoala rococoului Germaniei de Sud decât cea a stilului frantuzesc.
Palatul (sau vila) se inalta in mijlocul unui parc recunoscut ca unul dintre cele mai frumoase din epoca respectiva. Acesta combina elementele baroc ale gradinilor frantuzesti cu cele ale parcurilor englezesti. Terasele din centru si axele orizontale cu bazinele elegante, straturile de flori concepute si asezate geometric, cascada lunga cu fântânile elaborate, pavilionul si Templul lui Venus constituie motive baroc. Contururile neregulate ale imprejurimilor parcului si cladirile exotice se bazeaza pe modele englezesti.
Casa Marocana si Chioscul Maur sunt exemple ale culturilor orientale, admirate de asemenea de Ludwig al II-lea. Chioscul Maur a fost creat initial pentru Expozitia de la Paris din 1867, Ludwig l-a cumparat in acelasi an si l-a decorat cu un candelabru de cristal, o fântâna de marmura si un impresionant tron impodobit cu o dantelarie aurita reprezentând cozi de paun, de unde si numele acestuia: Tronul Paun.
Casa marocana a fost ridicata pentru Expozitia de la Viena din 1873 si cumparata de rege in 1878. A fost zugravita si mobilata in stil marocan având câteva camere in care Ludwig petrecea cu placere scurte perioade. In camera centrala, semnând mai degraba cu o curte interioara, lumina patrunde pe sus prin geamuri colorate, asezate in forma de piramide. In parc mai pot fi admirate capelele si asa-zisele „colibe” decorate astfel incât sa aminteasca personajele din operele lui Richard Wagner, Parsifal si Walkiria.
Tot din opera marelui compozitor este inspirata si pestera lui Venus, o pestera artificiala, creata pe un deal, pe malul unui lac. Acesta pare decorul cel mai potrivit pentru opera „Tanhäuser”. Din 1878 pâna in 1881 a fost imbogatita cu echipamente moderne si lumina electrica. Cu ajutorul unor discuri de sticla ea poate fi luminata in culori diferite, suveranul preferând culoarea albastra care ii amintea de Grota Albastra din insula Capri. Pestera lui Venus cu efectele sale iluzorii a impresionat mult la vremea respectiva, fiind un exemplu desavârsit al sintezelor artistice realizate in secolul al XIX-lea.
IRINA STOICA
Comentarii