Neutrinul tau unul din pilonii Universului

          Speriati parca de graba cu care anii trec, mileniile se schimba între ele si se apropie momentul în care fanteziile stiintifice de astazi vor deveni..

          Speriati parca de graba cu care anii trec, mileniile se schimba între ele si se apropie momentul în care fanteziile stiintifice de astazi vor deveni… stiinta traditionala, fizicienii par sa se fi angajat într-o adevarata cursa pentru descoperirea ultimelor dintre particulele elementare prezise de teoreticieni înca de acum 20-30 de ani si care au „scapat” pâna acum tuturor încercarilor.
           Una din ultimele „prazi” este si una din cele mai „eluzive” particule cu care s-au confruntat vreodata fizicienii, neutrinul tau, numele venindu-i tocmai de la litera cu acelasi nume din alfabetul grec, care figureaza ca indice în simbolul sau. Este de fapt… al treilea neutrin descoperit, dupa primul (1956), asociat electronului (în sensul ca este emis o data cu el în multe din reactiile care se desfasoara la energii mari), cel muonic (1962), asociat muonului (un alt membru al familiei electronului), neutrinul tau fiind asociat cu asa numitul electron greu, – ultimul membru al acestei familii.
           „Asteptat” de peste 20 de ani (existenta lui si caracteristicile i-au fost prevazute teoretic înca din anul 1978), el a fost descoperit cu ajutorul Tevatronului, marele accelerator de la celebrul Fermilab din Chicago. Fara masa, fara sarcina electrica, cineva s-ar putea întreba de ce s-au „încapatânat” atât de mult fizicienii în cautarea sa. Raspunsul este destul de simplu: neutrinul tau este unul din pilonii edificiului care se numeste „Istoria Universului”. Un edificiu în care cea mai mare diversitate a constructiilor interioare este suportata de câteva elemente imuabile. Exista o subtila unitate a lumii materiale, unitate care, de altfel, îi si asigura acesteia stabilitatea si, la urma urmei, tocmai cadrul cel mai potrivit pentru ca lumea materiala sa-si manifeste pe deplin aceasta diversitate în perpetua miscare. Si, „visând” la aceasta „unitate în diversitate”, elaborând acest model teoretic, fizicenii au afirmat ca o particula cum este neutrinul tau AR TREBUI sa existe. Iar descoperirea sa a constituit înca o dovada ca teoria este corecta. Inca un pas spre întelegerea finala a structurii fundamentale a lumii, a modului cum s-a nascut si a evoluat Universul. Si, implicit, si a modului în care acesta va evolua în viitorul mai apropiat si mai îndepartat.
           Un singur lucru ar mai fi de spus. Anume ca, la fel ca în mai toate marile descoperiri ale ultimilor ani, si de data aceasta, echipa de fizicieni a fost una internationala: Japonia, Statele Unite, Coreea de Sud si Grecia, care „l-au gasit” analizând peste 1000 de evenimente considerate drept cele mai plauzibile sa-l contina. Echipa a fost condusa însa de trei americani, cercetatorii Neville Reay, Ron Sidwell si Noel Stanton si performanta nu a constituit din acest punct de vedere o surpriza deoarece, tot în Statele Unite, au fost descoperiti si ceilalti doi neutrini, pentru fiecare descoperitorii primind Premiul Nobel…